Fiul pe care nu l-am avut

Costin Miu

22 May 2013

Toată lumea îi știe. Mă rog, cei care au mașini, deci aproape toată lumea. „Șefu, trăiască-ți familia, dă și matale ceva și am io grijă de mașină cât ești mata înăuntru!” „Da’ cum ai, mă, grijă de ea, te duci cu ea la revizie în locul meu? Îi faci tu plinul? Îi sufli în eșapament s-o ții caldă?” „Nu, șefu, am grijă să n-o zgârie ăștia…” Cine sunt „ăștia” nu te mai chinui să afli, că deja ți-e silă, îi dai milogului 2-3 lei și te duci în treaba ta. Între noi fie vorba, dacă am vreodată draci pe mine, nu le dau bani și-mi găsesc mașina zgâriată, le fac traheea papion!

Așadar, o scenă banală de București, 2011. N-aș fi înșirat-o aici dacă nu mi-ar folosi ca termen de comparație. Povestea care urmează a început acum câteva luni. Tot parcam pe la Mega Image-ul de la Hala Traian din motive de „iubitule, iei și tu un vin rosé, că am făcut paste?”. Ia iubitul, că iubita gătește minunat…

Prima dată când l-am văzut apropiindu-se, m-a încercat o ușoară mâncărime în palmă. Nu mai știu dacă era stânga sau dreapta, dar singur nu era de luat bani, ci de dat palme. Am oroare de cerșetorii jegoși și cu tupeu, mai milă mi-e de câinii care te privesc cu ochi umezi. „Tu-mi lipseai, cred că mă păgubești de un șut în dos dacă nu dispari înainte să facă alarma click” am gândit în timp ce mă pregăteam să cobor din mașină. Cu geana pe țigănușul de 8-9 ani care se apropia, n-am putut să nu observ ceva. Era altfel. Avea o sclipire de inteligență în ochi, un zâmbet în colțul gurii și un mers destul de sigur pe el. A venit la ușa mea, mi-a deschis-o și m-a dat pe spate: „Bună seara, ce faceți?” „Ete al dracu’”, m-am gândit, „ăsta e de-al meu, are PR-ul la purtător”. După care mi-a dat-o la temelie: „ce mașină superbă aveți”! În momentul ăla am crezut că sunt la candid camera, că cineva îmi joacă o farsă, că sunt în direct la vreo Hala Traian TV, ceva. Am coborât precaut, i-am dat 5 lei și i-am zis-o, ca să-i arăt cine e specialistul în comunicare: „stai aici și păzește-o!”, de parcă el urmă să-mi propună să mi-o tuneze!

Scena cu ”bună seara, ce faceți?” s-a tot repetat periodic de-atunci, cu remunerația de rigoare din partea mea. Ieri, omul meu a mers mai departe. ”Bună ziua, ați venit la cumpăraturi? Mergeți înăuntru, eu am grijă de mașină și vorbim când vă întoarceți!” Dat fiind că îndemnul lui se potrivea cu intenția mea, am intrat în Mega și m-am apucat de cumpărături. La un moment dat, mă trezesc cu el în magazin, lângă mine, apucându-mă de braț. A deschis gura să zică ceva, moment în care a fost întrerupt de apariția unei doamne blonde, modelul sub-șef de magazin. Al meu, repede ”săru’mâna, v-ați vopsit, să știți că vă stă foarte bine așa!”. Bă, ești prost, ăsta tre să fie fi-miu, ăla pe care nu l-am avut niciodată! Cucoana (45-46, cu un trecut glorios… ) s-a înroșit toată, de unde se vede treaba că unele femei nu s-ar împiedica de instinctul matern în eventualitatea unui compliment venit la momentul potrivit… Așaaa… Odată relația long term ranforsată, puștiul se întoarce către investiția mai recentă, adică eu. „Șefu’, uite, promit să nu mai vreau niciodată bani, dar am și eu o rugăminte. Vreau și eu să-mi cumpărați un pui de-ăla pentru grill, să-l duc acasă, să-l facă mama pe grătar!”. Mărturisesc că mi-am dres glasul ca să nu devin mai sentimental decât era cazul…. Mi-era milă de el și de soarta lui. I-am luat un pui din frigider, l-am pus în coș și hai la casă. „Dați-mi mie coșul să-l duc!”. „Lasă-mă, bă, că nu-s handicapat, mi le duc și singur” îi răspund eu ușor țâfnos pentru momentul de slăbiciune pe care mi-l provocase mai devreme. „Nu, nu, dați-mi ceva să duc și eu, să pară că am cumpărat ceva, să nu zică ăștia că cerșesc în magazin”. Ete’ al dracu’, e și bun strateg! L-am lăsat să bage el cumpărăturile în pungi…

Am ieșit împreună din magazin și m-am bucurat să-i văd luminițele din ochi în timp ce mă saluta din fuga spre casă, cu trofeul lui în brațe. N-am putut să nu mă gândesc că am întâlnit oameni cu infinit mai multă școală și „educație” și care n-au înțeles nimic din arta comunicării. Sper, spre binele lor, să nu le fie vreodată foame și să n-aibă cardul la ei…



Citiţi şi

Numele şi data când ai încetat să râzi şi să vorbeşti despre viaţa sexuală

România, între ospitalitate şi decor

20 mai – Noaptea Muzeelor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,214 views

Your tuppence

  1. Florin / 26 May 2013 13:08

    Super articolul.
    Despre parerile de mai sus???
    Normal ca pustiu,puradelul,tziganushul este un cershetor,dar va intreb ceva: Ati intalnit vreodata batrani istoviti de munca campului de o viata care cershesc timid cu o cutie de medicamente in mana???….Eu cred ca nu putem sa i incadram la aceeasi categorie….

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihaela / 26 May 2013 10:10

    Povestea parca ar fi a mea, mi s-a intamplat si mie. Probabil ca personajul e in turneu prin tara, sau or exista niste cursuri, undeva, pentru copii astia cu asemenea comportament :))

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. mihaela cogalniceanu / 23 May 2013 17:17

    da, il stim. povestea e putin romantata ( a ta, a lui…noi stim ca mama e la puscarie. sau poate o fi adevarat si a iesit acum), fotografia nu este a lui…dar talentul lui autentic, iar articolul tau super, deci titlul perfect, etc.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. mihaela / 23 May 2013 2:00

    Noi muncim ca prostii si 12 ore pe zi sa ii intretinem pe paduchii astia care ne-au umplut lumea cu apucaturile lor si cu zdrentele lor slinoase. De ce nu pot trai intre oameni decenti si intr-adevar interesanti si tre sa convietuiesc cu bande nespalate de profitori si hoti ? Poate pentru ca unii dintre noi, desi le admir stilul narativ , sint destul de naivi sa ii incurajeze sa se inmulteasca pe spinarile noastre. Iar curind, cind vor fi mult mai numerosi decit populatia care mai si munceste, nu cred ca or sa se apuce ei de munca si cred ca nu vor mai apela la “strategii de comunicare ” … nu ca mor de grija lor, ca ce s-or face ei, ci mor de grija copiilor mei , in ce lume ii las ! Oameni buni , nu le mai dati pomeni ! Dindu-i bani unuia, faci afacerea celui care il exploateaza profitabila si mai aduci inca 20 de copii amariti in strada !

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
    • costin miu / 23 May 2013 22:36

      Mihaela, ți-aș spune eu unii pe care îi întreținem și pe care-i și votăm, mult mai nocivi decât ăla care cerșește de foame, dar cred că-i știi la fel de bine ca mine.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  5. Marius / 22 May 2013 17:51

    Consider ca nu ai inteles fenomenul. Nu e vorba de arta comunicarii aici. E vorba de tupeu. Copiii civilizati, cum am fost si eu, si tu, am fost educati sa nu vorbim neintrebati, sa nu vorbim cu straini, sa nu…multe lucruri. Crezi ca el e un fenomen? Sunt atatia copii inteligenti, care din cauza educatiei primite in familie si la scoala nu deschid gura decat, poate, pentru un “buna ziua” timid. E doar un puradel care si-a atins scopul, si anume acela de a aduce bani si mancare acasa, la varste fragede, eludand anumite etape: mergi la scoala, la liceu, du-te la facultate, fa voluntariat, mergi la un internship, cauta-ti job.
    Pe tine te impresioneaza cazul lui. Eu am lucrat 3 ani printre copii defavorizati.
    Numai bine!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 2
    Reply
  6. Gabriela Berechet / 22 May 2013 17:09

    Povestea ca povestea, dar stilul narativ este exceptional! Am insa un amendament! Conotatia cuvantului ”cucoana”! Nu de alta, dar am maine-poimaine 46 de ani, deci sunt perfect eligibila grupei de varsta mentionata (45-46 de ani), dar daca mi-ar spune cineva ”cucoana”, vorba autorului ”i-as face traheea papion”!
    In alta ordine de idei, am ajuns la concluzia ca a fi un bun comunicator este similar cu a fi un artist! Te nasti sau nu cu talentul asta! Nu e o abilitate care sa fie dobandita, pentru ca e clar ca omuletul nu avusese unde sa invete acasa, in familie, tehnicile astea de comunicare si nici nu ajunsese la vreun seminar de-a lui Bogdan Comanescu (si nu e singurul!)!
    Interesant este insa ca cineva este sedus de abilitatile omuletului! Si il si incurajeaza! Este prototipul viitorului smechereas, vrajitor cu vorbele la el, pe care il dai afara pe usa si intra pe fereastra, adica a celui caruia trebuie sa-i deschizi usa cu lantul pus, ca daca nu-i, imediat iti baga piciorul intre usa si prag!
    Textieri din astia sunt…berechet! Chiar si textiere! Ma duc intr-o seara sa cumpar ceva, repede-repede…ca era deja ora 22,00, unde, la Mega Image de la Budapesta. Cum ma dau jos din masina parcata pe un loc care se elibera chiar cand intram in parcare (Slava Domnului, am scapat de o taxa de protectie!), ma ataca o fetisoara…varsta incerta (intre 16 si 30 de ani), care-mi cere niste bani pentru copilul ei. Nu prea umblu cu cash la mine, ca sa nu-l cheltui, asa ca, sa scap de gura ei, o intreb ce-i trebuie copilului, ca-i cumpar eu! Imi zice. lapte! Ei, bine, ma gandesc eu, o cutie de lapte, 5 lei, nu-i asa o gaura! Intru in magazin, si din usa, duduia imi striga: doamna, Milupa, e pe raftul 2 in dreapta, dupa raionul de congelate! Imi zic: cine naiba m-o fi pus! Me and my big mouth! In fine, imi fac cumparaturile, ma uit de 10 ori in jurul meu dupa laptele cu pricina, ma duc spre casa, ii spun duduii (care pazea iesirea) ca nu am gasit lapte si ea imi striga ca n-am cautat bine, ca e acolo unde mi-a spus! Fac cale intoarsa, gasesc in fine raionul – cutiile erau puse pe ultimul raft – iar eu nu sunt o mignona – dar nu le vazusem! Habar n-aveam cat costa, fiindca e mult de de cand fi-miu a fost bebelus si oricum, l-am alaptat pana la 11 luni iar dupa ce l-am intarcat i-am dat numai lapte de vaca, adica ce era in comert in 1995! Imi cade, deci, fatza! Intre 28 si 32 de lei, o cutiuta…depinde de grupa de varsta…! Ma intorc la casa si spun: draga, e scump, n-am atatia bani, nu vrei sa-ti iau alt lapte? Are Parmalat, la 14 lei cutia! Eiiii, nu doamna, ca nu mananca! Ii spun: draga, nu te supara, asta a fost ultima mea oferta! Da”de ce nu-l alaptezi? Pai cand, zice ea, ca toata ziua sunt aici, la cersit! Discutia asta era in magazin, casierele alea se uitau la mine ca la un monstru…ca deja se facuse ora de inchidere, body-guardul imi zice – nu trebuia sa-i ziceti nimic, doamna, ca acu’ nu mai scapati de ea! Fac o scurta evaluare a gravitatii situatiei…afara intuneric, masina mea…in parcare, dar cam departe de usa – deci n-aveam cum sa ma teleportez in ea – asa ca i-am luat pirandutzei laptele, sa nu mi-o iau peste ochi din magazin pana la masina! Evident ca a vrut sa-mi duca si sacosele…da’ i-am zis exact ca autorul: lasa draga ca nu-s handicapata! Si uite asa, ba de frica, ba de placerea artei conversatiei, intretinem niste indivizi care in mod sigur nu te vor tine minte ca le-ai facut candva un bine si nu vor ezita sa te “opereze”! Ori pe tine, ori masina! qed

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  7. Costin / 22 May 2013 17:00

    Fuck….no comment!!!

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  8. anca / 22 May 2013 16:42

    M-a avut de la “Buna seara, ce faceti”… 🙂 Sper sa foloseasca bine tot ce stie…Sa se faca el mare si sa ramana bun.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  9. Ana Barton / 22 May 2013 16:40

    Costin, să-l pupi, măi, din partea mea, data viitoare. Da’ cu zgomot. 🙂

    Tu sigur eşti ăla-n care trebuia să mă reîncarnez io, da’ cineva a ratat la mustaţă.

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro