Foamea de bani sau despre prostituție în blogging

Ioana Duda

22 July 2015

ioana dudaM-am săturat până peste cap de jurnaliști care speculează. Care sunt în stare să își vândă și sufletul pentru bani. Cred că au și uitat că în dicționar există un cuvânt care se numește ”deontologie”. Îi bănuiesc de a fi uitat, de asemenea, dacă au știu vreodată, că orice informație trebuie verificată din cel puțin trei surse. Și alte nimicuri din acestea, care îți spun cum să îți faci cât mai bine meseria. Asta ca să nu mai vorbim de stâlcirea limbii române. Mi se pare abominabil și mă enervează până la paroxism un jurnalist care nu stăpânește limba maternă. Penibil, domnilor!

Dar cel mai tare mă supără bloggerii care se vând ușor. Vânează subiecte fierbinți. Dacă au auzit că un subiect a făcut vâlvă, hop și ei. Îl preiau și îl asezonează cu mult mai multe vulgarități, pornoșaguri și metafore demne de un copil care tocmai a învățat cum se desenează bastonașul. Se dedau la stiluri care nu le aparțin și vorbesc despre mizerii care nu merită nici măcar un ochi, d’apăi un like.

De curiozitate, ieri am dat o raită pe pagina lui Poptămaș. Pentru prima oară! Vă jur! Mi s-au umflat ochii ca broaștei, burta. Mă durea-n ochi. 8000 de like-uri pentru o frază pe care și o maimuță beată, care tocmai a ieșit dintr-un experiment neplăcut, ar fi gândit-o mai bine. Dar uite așa se naște o modă. Un trend, gen (sic!). Și uite tot așa, bloggeri care nu vor altceva decât like-uri, sperând că asta o să le aducă publicitate, adică bani, încep să se prostitueze deontologic, la greu. Pot să înțeleg că lucrezi în presă, ai pește, și musai să te vinzi ieftin. Altfel pierzi locul de muncă. Dar nu înțeleg cum îți poți fi pește și curvă în același timp. Adică de ce? Blogul ar trebui să fie spațiul sufletului și al minții tale. Unde să scrii cum și ce vrei. Bineînțeles, dacă faci asta nemaipomenit, e minunat să câștigi bani făcând ce îți place. E minunat și posibil. Dar nu despre maeștri vorbesc eu, azi. Ci despre rebuturi.

slapping

Dragi bloggeri, care vă prostituați, vă dau o veste proastă. Ăia de scriu bine nu se pot lupta cu voi în cantități. Pentru că nu vor. Însă, fraților, la calitate, v-au făcut! Vă spune mami. Dați și voi o tură printre blogurile oamenilor care au ceva de spus și o să vedeți ce comment-uri au, ce oameni îi citesc, ce preocupări au. Și acum întoarceți-vă la voi. Ah, vedeți? Spuneți-le ălora de vă comentează că ”să fii” se scrie cu doi i. Asta dacă știți și voi. Și că ”m-am” are cratimă. Bine? Mergeți pe mâna mea, că știu ce vorbesc. Nu știu multe, dar la gramatică vă bat.

Voi speculați la greu prostia, incultura și mârlănia societății în care trăim. Vouă vă place cum scrie Mihaela Rădulescu? Think about it! Dacă nu, ghinion. Înseamnă că nu vă place nici ce scrieți voi. Dacă da, vedeți că scrieți nașpa? Ăia de o adulează, sunt like-așii voștri. Adică voi luați premiul 1 împreună cu Poptămaș, Răduleasca, Teo Trandafir, Măruță, Capatos, Guță etc.

E ca și admiterea la facultate. Ăia ”de pe” sate iau note mari în patru ani de liceu, că pretențiile-s mici. Ei intră la facultate la ”fără taxă”, în timp ce ăia de la liceele bune scot bani din buzunar, ca să învețe. Dar asta doar în primul an. Pentru că apoi se face selecția. Și voi, de la sate, de la sate, o să faceți burtă, vă luați nevastă ”urâtă și cam proastă”, și o să vă uitați la emisiuni de doi lei, îmbrăcați într-un maiou rupt și plin de ketchup. Exagerez un pic, bineînțeles. Dar ca să înțelegeți clar pe unde vă situați, dragi bloggeri-second hand.

Și încă ceva. Cel mai important: sufletul nu ți-l vinzi. Iar scrisul îți e suflet. Ești tu, în cea mai pură formă. Dar, probabil, voi habar nu aveți. Da, se poate, pentru că scrieți execrabil.

Săracii de voi! Nu știți ce înseamnă să te trezești la două noaptea pentru că te ard degetele și ți s-a lipit ideea de gând, și, dacă nu o scrii atunci, o iei razna. Nu știți ce înseamnă să te așezi în fața tastaturii și să fii în afara timpului și a spațiului. Să fii veșnic. În orele acelea ești etern. Nu mai ești om. Nici animal. Doar ești. Și habar nu ai și nici nu te interesează. Cum ar putea să te intereseze dacă o să faci bani din asta? Cum să te intereseze dacă o să vândă? Nu știi de nimic. Te transformi în litere și curgi. Curgi. Curgi în silabe și cuvinte. Și nu te poți opri. E mai puternic decât tine. Nu tu îl scrii, ci scrisul te scrie. El conduce. Iar tu nu poți decât să îl asculți și să mergi împreună cu el. Apoi, când se termină, îți dai seama că de abia dacă ai respirat în tot timpul ăla.

Dar nu am ce face, decât să vă spun cât de mult nu îmi place de voi. Lumea va continua să vă citească, să vă dea like-uri și să vă aducă în topurile celor mai citite bloguri din România. Ah, dar stai! Știu! Există ceva care o să vă vină de hac: timpul, domnilor, timpul! El nu iartă nonvaloarea. O strivește și o aruncă în nimic, unde îi e locul. Așadar, la cât mai multe like-uri nespus de trecătoare! 🙂

Pe Ioana o găsiți și aici.



Citiţi şi

Am 38 de ani și habar n-am ce este aia o femeie adevărată

Și-a luat „like”-ul înapoi!

Jungla rămâne teritoriul unei femei adevărate

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,322 views

Your tuppence

  1. unomliber / 6 August 2015 0:42

    Îmi place dîra de spuma din spatele cirligului aruncat în ocean.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Elisa / 22 July 2015 23:05

    Corect! 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Yarina / 22 July 2015 21:47

    Well done, well said 😉

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro