Generalităţi şi suspine

Alexandra Bohan

24 February 2012

De fiecare dată când încerc să înţeleg o chestie şi nu prea reuşesc de una singură, apelez la forma cea mai la îndemână de-a mă lămuri şi scriu, expunând un punct personal de vedere, în speranţa că am să primesc un feed-back pe măsura confuziei mele.

Problema mea de azi se referă la generalizare. Am constatat că lumea se expandează foarte tare când vine vorba de subiectul ăsta. Oricum ai încerca să formulezi dintr-o ipoteză o concluzie aşa, mai impersonală, se găseşte câte cineva care să te tragă de mânecă. „Hai să nu generalizăm”, aud frecvent, fără argumente ajutătoare care să mă convingă să nu fac asta. Şi atunci? Ce facem? Despicăm în patru fiecare fir al mănunchiului, aplicând pentru fiecare altă împletitură, altă regulă? Cine are timp, răbdare şi, mai ales, disponibilitate pentru aşa ceva?…

Eu cred că generalizarea e o chestie care ţine de statistică, ştiinţa aia care alege dintr-o populaţie un eşantion şi care, pe baza unor studii, aplică pentru toată populaţia nişte rezultate. (Cel puţin eu aşa am învăţat…) Prin urmare, oricum ai privi lucrurile pe acolo, vrei, nu vrei, te împiedici de nişte puncte comune, generale şi, fireşte, de nişte excepţii care să-ntărească regula.

Atâta timp cât ştiinţa priveşte lucrurile prin prisma unor generalizări şi-a unor măsuri aplicate în acelaşi fel, mie mi-e imposibil să înţeleg de ce unii se împotrivesc, mai ales fără argumente. Generalizările fac bine. Generalizările reflectă o latură a unei probleme. Generalizările cuprind o majoritate, chiar dacă există, aşa cum ne-am obişnuit, şi un procentaj mic care nu se-ncadrează în regula celor peste 50 dintr-o sută.

Aşa că hai să nu ne cramponăm aiurea când vine vorba de lucruri „generale”. Hai să recunoaştem, cinstit, că, atâta timp cât suntem oameni, există lucruri care ne privesc pe toţi. Şi, totodată, există şi lucruri care ne diferenţiează (la fel). Dar, până una, alta, suntem o mulţime, suntem un popor, suntem, separat, oameni şi, câteodată, procedăm, gândim, vorbim, simţim la fel.

 Convingeţi-mă că nu e aşa.

Citiţi şi

Uite un exemplu de mamă care să-ţi dea teoria peste cap!

Eu nu sunt Paris! Nu sunt Beirut! Nu sunt Rusia! Eu sunt Earth!

Utopia asta a străinătății

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,426 views

Your tuppence

  1. N-am / 12 July 2012 14:20

    “Nu generaliza” spun, pe buna dreptate, cei care se simt inclusi pe nedrept in aceeasi categorie generalizata, dar din care ei nu fac parte. Asta e felul lor de a spune ca “eu nu sunt asa”. Acum am generalizat ca sa nu mai despic firul in patru :D.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Marian / 26 February 2012 22:07

    hai sa nu generalizam!
    e mai logica generalizarea decit “despicarea-n patru”. generalizarea nu inseamna niciodata suta de procente… 😀

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Claudiu / 25 February 2012 21:31

    E simplu să eviți răspunsurile cretine (sau pur și simplu aruncate din lipsă de inspirație) gen “hai să nu generalizăm”. Nu generaliza 🙂

    De exemplu, în loc să zici “Bărbaților le plac mașinile”, spui “multor bărbați le plac mașinile”. Prima e o generalizare, nu încape discuție. A doua nu e. A doua specifică faptul că unui grup considerabil de bărbați le plac mașinile. Nu e o generalizare, e o statistică.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro