Generații mândre și vulnerabile

Horia Pană

11 July 2014

Horia PanăM-au contrariat şi m-au provocat mereu diversele abordări ale conflictului intergeneraţional. Nu pentru că nu ştiu care tânăr contesta dreptul generaţiei mele (sunt născut în 1956 şi nu sunt deloc melancolic 🙂 ), nu doar al celor anterioare, de a mai ridica glasul în „postdecembrism”, ci pentru necuvenita generalizare și împărţire în „cei puri” şi „cei impuri”. Poate nu era în stare să-şi facă loc în societate decât militând pentru o formă de „eugenie” sau pentru că, imatur mental, simţea fiorul benefic al gerontofobiei. De parcă nu i s-ar fi hărăzit şi lui senectutea. Experienţa comună, ca şi cea didactică dintr-o vreme, mi-au dezvăluit un fragment de realitate: am întâlnit tineri cu atitudini bătrânicioase şi bătrâni cu atitudini de o prospeţime surprinzătoare. De ce surprinzătoare? Fiindcă maturii şi vârstnicii sunt adesea percepuţi drept conservatori; până la proba contrarie, dar graba juvenilă arareori mai apelează la probe. Recunosc că habar n-am în ce măsură generaţia vârstnică a privit către tineri cu speranţă, cu condescendenţă, cu milă sau cu frică, dar mai ales ce sensuri a dat acestor termeni. Speranţa că tinerii vor spăla ruşinea acolo unde a fost de ruşine şi nu a fost asumată sau speranţa că tinerii vor veni la ăi bătrâni ca mielul la ţâţa oii înţelepte? Condescendeţa ca bunăvoinţă tutelară sau ca apreciere pentru inovaţie? Mila arogantului sau mila desperării? Frica faţă de căderea din raiul rutinei lor, faţă de o posibilă intrare în iadul pripelii tinerilor sau faţă de un purgatoriu indefinit în care toţi au de suferit? Poate toate acestea laolaltă. Şi acum ies din general şi mă aplec spre particularul temei din introducerea articolui, că mini-interviul nu m-a lămurit pre mult.

Selfie

Într-adevăr, cititul ca formă de auto-educaţie a scăzut în intensitate. Am observat nu doar aiurea, ci şi în a doua mea studenţie (1995-2001, licenţă şi masterat) lipsa de apetit pentru lectură, sărăcia bagajului lingvistic şi conceptual şi semidoctismul fălos al şcolii vieţii. O statistică recentă arăta că în Norvegia se cheltuie pe cărţi cam 80 de euro/an/capita, iar în România doar vreo 3,5 euro. Comentariul unui intelectual la această stare de lucruri era depreciativ, fără să ţină seama de standardul nostru de viaţă raportat la un preţ/carte similar celui occidental. Dar acesta este doar un aspect. Profesoratul nu mai este o vocaţie, ci o activitate funcţionărească, iar consecinţele sunt cele cunoscute: dispreţul îmbâcsit al profesorului faţă de elev, dispreţul rebel al elevului faţă de profesor, care dispreţuri se cumulează apoi în dispreţul faţă de educaţia în sine al amândurora. Excepţiile nu pot atenua tendinţa de depreciere educaţională.

Apelul nostalgic al unora către vremurile predecembriste, când absenţa unor mijloace de divertisment precum cele de azi (sute de posturi TV cu mii de emisiuni, internetul şi reţelele de socializare) se spune că trimitea spre lectură este doar în parte adevărat. Cam acelaşi procent din populaţie accesează vehiculul cultural numit carte, fie el tipărit sau digitalizat. A scăzut însă, într-o oarecare măsură, gradul de alfabetizare, ceea ce este dezastruos.

Un alt aspect pe care l-am identificat, în special pe reţelele de socializare, este disponibilitatea uriaşă de a asimila „prefabricate savante” şi a le redistribui ca seminţe de înţelepciune, fără o minimă chibzuială ori discernământ. E tot citire într-un moment dat, dar una care lasă urme false. Degeaba, oferta online de produse culturale este prolixă şi de cele mai multe ori gratuită, tendinţa de a prelua pe nemestecate „fast culture” primează. Şi treab provoacă perplexitate îndeosebi când avem de-a face cu oameni şcoliţi, nu cu niscai gâşte navigând pe-un iaz.

Generaţiile nu se legitimează în viitor, cum nu sunt legitimate din trecut. Fiecare generaţie se legitimează sau delegitimează în epoca sa prin consumul de cultură care produce la rândul ei cultură. Nu produce cultură? Atunci avem de-a face ori cu o generaţie autarhică, ori cu una în curs de tembelizare.

Pe Horia îl găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Salut, Johnny!, au revoir, cher d’Ormesson, plecăciune și iertare, Maiestate!

Am fost dată afară dintr-o relație

Ajută-mă să te ajut, iubitule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
640 views

Your tuppence

  1. Mândrie și prejudecată – Life Bites | Catchy / 12 July 2014 12:11

    […] într-un articol anterior despre pericolul reprezentat de unii exponenţi ai generaţiei autarhice şi ai generaţiei […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro