Ghici la ce am renunţat pentru Moş?!

Catchy

16 December 2015

Când am văzut scrisoarea pentru Moş Crăciun era să fac apoplexie! Solicitările erau după cum urmează: iubitul meu soţ îşi doreşte cu ardoare să schimbăm maşina, scumpul meu fiu are nevoie stringentă de un PlayStation, iar adorabila mea fiică, aproape indignată că e cazul să ceară un lucru de absolut evidentă necesitate, vrea – nu-i aşa?! – un iPhone. Până şi mama, oameni buni, a scris Moşului! Până şi mama mea, o doamnă de vârstă respectabilă care prin clasa şaptea mi-a spus că are pretenţii de la mine şi ar fi timpul să las poveştile!

Bineînţeles, fiecare dintre ei a omis să dea nefericitului moş… soluţiile de finanţare! Moş Crăciun e om serios, nu-l deranjezi cu astfel de fleacuri şi nu-l ofensezi cu îndoieli asupra posibilităţilor lui materiale! Moş Crăciun primeşte scrisorile, le citeşte cu un zâmbet blajin şi se execută – asta e imaginea din capul trimiţătorilor de epistole.

foto advertorial

Atacul de apoplexie nu m-a lovit şi bine a făcut. Bine pentru mine, că mai pot munci în (locul) slujba lui Moş Crăciun şi încă mai bine pentru autorii epistolelor.

Şi să vedeţi de ce e bine. În vederea îndeplinirii dorinţelor sus amintite ne-am gândit la ce să renunţăm. La plata creditului am fi vrut noi, dar n-a vrut banca! La facturi – nu se pune problema. Nu plăteşti curentul, taie lumina! Nu plăteşti întreţinerea, te dă în judecată asociaţia (după ce te face bine de râs!). Nu plăteşti telefonul – adio comunicare! Nu plăteşti cablul, rămâi şi fără tv, şi fără net!

Şi ne-a venit ideea salvatoare –  păi, renunţăm la plata asigurărilor! La alea de viaţă, fireşte. Ce ne trebuie nouă asigurare de viaţă – auzi, dumneata! – cu capitalizare pentru bătrâneţe?! Păi, până la bătrâneţe trebuie trăită din plin tinereţea – câtă mai e!

E drept că şi eu, şi legitimul care vrea maşină nouă suntem „decreţei”, adică dintre ăia cărora statul le tot bate apropouri să-şi ia gândul de la pensie. Ei, om vedea noi! Mă gândesc că s-or îndura copiii şi ne-or da o cană de apă. Şi o farfurie de mâncare. Măcar o dată la două zile. Şi nişte medicamente. Şi oarece analize. Dacă or avea de unde…

Sigur, aveam şi protecţie până atunci. Adică în caz de Doamne fereşte!, ăştia de-i cer Moşului diverse primeau bani cât să depăşească momentul. Dar nimeni nu rămâne ne-ngropat, iar decembrie nu e perioadă să te gândeşti la de-astea! Trebuie să gândim pozitiv, adică la maşini noi, computere şi telefoane de fiţă. În definitiv, viaţa e un risc pe care-l trăieşti, nu la care te gândeşti! Iar la bătrâneţe – Dumnezeu, copiii şi Moş Crăciun cu mila!



Citiţi şi

Nu mai avem timp nici să ne minunăm, nici să așteptăm, nici să iubim

Am desuuri roșii…

Trăiește!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
808 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro