O damă îşi redescoperă iubirea pentru soţ trecând prin aşternuturile unui amant pasional, brazilian ca şi ea, pe care-l întâlneşte la Paris. Un colonel, în vinele căruia curge şi ceva sânge negru, face carieră la Rio de Janeiro ca şef al poliţiei politice, emul al lui Hitler şi promotor al rasismului. O tânără din înalta societate portugheză, de astă dată, o rupe cu tradiţia conservatoare a familiei sale şi a dictaturii lui Salazar. Devine comunistă, vrea să renunţe la privilegii şi să se cureţe de „tarele” educaţiei burgheze. Ce-i cere Partidul? Să-şi reia viaţa de dinainte: în rolul de „exploatatoare” le va fi de un mai mare folos tovarăşilor ilegalişti. Toate acestea sunt doar capitole ale unei poveşti mai ample: istoria savuroasă a complotului prin care doi bătrâni cărturari împiedică accederea în Academia Braziliană de Litere a unor militari, scriitori fără chemare, dar orgolioşi şi însetaţi de gloria şi onorurile rezervate „nemuritorilor”.
Cum reuşesc academicienii să păstreze neatins prestigiul instituţiei? Uzând cu graţie, însă fără nici un fel de scrupule, de cele mai periculoase arme: femeile, şampania franţuzească, intrigile, flatarea vanităţii. „Cizme, robă, cămaşa de noapte” de Jorge Amado e un seducător „tratat” de machiavelism, scris într-un stil relaxat, fluid, ironic. Şi cu un umor care nu se exhibă inutil, dar care, cu precizie, luminează tot ce natura umană vrea să ascundă… Brazilia Statului Nou, regimul autoritarist patronat de Getúlio Vargas între 1937 şi 1945, îşi etalează comedia umană.
Câteva observaţii, de final: cărţile lui Jorge Amado au intrat la noi într-o zodie fastă datorită Editurii Univers. Şi încă un lucru: ne-am dezobişnuit să analizăm, să consemnăm sau măcar să băgăm în seamă efortul traducătorilor. Ei, bine, trebuie spus că Georgiana Bărbulescu îi face acestei cărţi serviciul pe care îl merita: redă frumos în româneşte frazarea plină de subtilităţi, savuroasă, a autorului. De altfel, cel puţin o nuvelă şi alte două romane ale lui Amado, recent apărute în limba noastră, au beneficiat de aceeaşi atenţie asupra detaliului caracteristică harnicei traducătoare – „Prăvălia de miracole”, „Morţile lui Quincas Berro Dágua” şi „Bătrânii marinari” (ultimele două, publicate într-un singur volum). Sper ca ele să-şi găsească cât mai mulţi cititori români.
Citiţi şi
Înapoi în anii nopților magice
Rutina adusă la rang de artă – Perfect Days
8 sugestii de ținute cu cizme lungi de damă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.