Graţia de a îmbătrâni

Mihaela Cârlan

21 September 2010

Am întâlnit prea multe femei care şi-au pierdut, de tinere chiar, cheful de viaţă şi interesul pentru sine (ordinea s-ar putea să fie pe dos), şi m-am gândit că n-ar fi rău să atacăm îmbătrânirea în punctele ei slabe. Nimic nu este mai natural decât să treci prin toate anotimpurile. Şi dacă tot se face toamnă, doamnelor, de ce n-ar fi frumoasă? Haideţi să vedem unde e posibil să greşim, dacă nu-i tocmai aşa.

Carmen Dell Orefice, cel mai în vârstă model

Poate că nu înţelegem nevoia de schimbare şi în concluzie, refuzăm să schimbăm haine, pantofi, machiaj, obiceiuri şi atitudini, care nu mai sunt din acelaşi film. Sau o înţelegem total aiurea şi ne punem hotărâte pe schimbat, no matter what. Fie unde nu ar fi deloc cazul de schimbare – nu ne mai îngrijim, nu mai facem sport, nu mai dormim cât trebuie, nu mai trecem pe la dentist, nu mai facem sex, fie o luăm razna şi ne botoxăm până la inexpresivitate ori ne tăiem şi lift-ăm tot ce se poate, luându-ne la trântă inegală cu gravitaţia.

Ştiu (I’ve been there!) că apare frica de a ne muta, cu arme (tot mai puţine, credem) şi bagaje (tot mai multe şi nu toate folositoare :), credem) într-un loc plin de neprevăzut şi nu prea prietenos din câte ştim – middle age. Un fel de tărâm al hainelor anoste, al pantofilor demodaţi, al părului alb, al vieţii de culoare gri, al renunţărilor. Mijlocul a ce? Păi, dacă e vorba de mijlocul vieţii (şi cine îl garantează?), sigur că ne sperie încă pe-atâţia ani, dar care vor trece altfel. Iar dacă e vorba de un echilibru inerent promis, asta nu prea ne linişteşte. Dar ceva ar trebui totuşi să o facă. Dobândim (am degetele încrucişate!) atâta înţelepciune cât să putem trece senine prin toate vârstele, dacă ne e dat să le trăim, folositoare, mai ales, când ne apropiem de pragul acela ameninţător care împarte convenţional lumea în femei tinere şi… mai puţin tinere.

Aşa că, înţelepte, da!, am putea începe cu exteriorul buclucaş. Prin a ne inspecta garderoba, a renunţa la hainele devenite nepotrivite şi prin a continua investiţia în imagine. Dar dacă în juneţe, orice hăinuţă ne venea trăsnet, la “matureţe”, alegerile trebuie făcute cu altă socoteală. Nu renunţăm la culorile vii, ci doar la cele “aprinse”, nici la accesorii, ba dimpotrivă – şi eşarfele chiar ajută, nici la părul lung, dar nu prea lung – Maria Dragomiroiu e o excepţie “artistică” posibil legată de voce, dar mai sigur de osteoporoză :), dar tunsoarea ori culoarea trebuie să îndulcească şi nu să asprească trăsăturile. Nu renunţăm nici la machiaj, doar că discreţia şi corectitudinea devin imperative. Şi ca să nu producem stânjenitoarele asimetrii “creionate” cu propria mânuţă, o oglindă care măreşte nu trebuie să ne înspăimânte. Ceilalţi nu au asemenea capacităţi vizuale.

Bun, şi ar mai fi mişcarea – şi fie ne apucăm, fie nu ne lăsăm. Nu vom arăta toate ca Madonna, dar nici nu vom ne face cât Ma(ta)halia Jackson. Somnul – să dormim când e timpul de dormit şi dacă totuşi consumăm din el, să merite cu adevărat, pentru că este cel mai bun remediu anti-aging! Lenjeria – da, să ne luăm din aceea care poate crea iluzia nevinovată că lucrurile mai sunt încă la locul lor. Şi, number one, free of charge, să nu ne tot comparăm cu cine am fost la 20 de ani şi să ne apuce plânsul. Ştiu mai multe doamne care, dacă ar putea alege, fără vreun pact faustian, s-ar întoarce nu la 20, ci la 35. În acord cu constatarea-întrebare “ce rost are să mai pierzi încă o dată vremea până te pârguieşti ?” 🙂 Ok, e voie să ne gândim la cum am fost, dar fără să ne deprimăm când un nepot ne întreabă cine e femeia frumoasă dintr-o fotografie mai veche.

Scopul, fireşte că nu singurul, ar trebui să rămână tangibil: să arătăm cât putem mai bine şi să ne menţinem cât mai sănătoase, de vreme ce nu putem recrea nici corpul şi nici faţa pe care le-am avut cu decade în urmă fără să ne alegem şi cu eticheta eufemistică de “neîmpăcate”. Rezultatul refuzului de a accepta naturalul curs al vieţii, neadecvarea, ne pot face ridicole, înainte de a ne face demne de milă. Şi nu cred că asta ne dorim. Suntem iubite şi respectate, sau aşa ar trebui să se întâmple, pentru ceea ce am reuşit tocmai în timpul care s-a scurs şi ne-a marcat. Dar şi şlefuit. Despre interior, mai important, altă dată.

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)   Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Limite şi înţelegeri ale sufletului

Luna nouă în Scorpion, 18 noiembrie 2017

Nu cred în despărțiri definitive

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,202 views

Your tuppence

  1. Claudia / 3 September 2013 0:54

    Vorba aia… dupa 40 de ani ai si minte, ai si bani!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro