Horoscop la 16 ani

Andreea Otilia Balogh

13 March 2012

Nu obișnuiesc să-mi citesc horoscopul. O fi pentru că mai niciodată nu mi se potrivește. Și-apoi când îl citesc, obligată de bunică-mea, de a cărei imaginație și sete de misticism oricum nu scap, are loc un transfer între ce scrie acolo și ce simt eu. Chiar îmi vine să-mi spun (sprijinindu-mi filosofic arătătorul de partea inferioară a obrazului): Asta așa e…

Nu e așa! E fals totul! Și întotdeauna mă revolt că iar mi s-au plantat în minte noțiuni generale pe care le iau ca particulare.

Ca și cum as merge la magazinul din colț si aș alege din raftul de blugi o pereche:

– Ce literă ești? mă întreabă vânzătoarea.

– S, îi răspund.

– Aaa, uite aici, îmi arată ea, această pereche e croită pentru tine.

Eu zâmbesc și mă las cucerită de replica strategică de vânzare. Știu că nu e asa, dar… whata heck?

Apoi,

Nu-mi place horoscopul pentru că nu-mi plac etichetele. Nu îmi plac si pace. Se zice că sunt Berbec.

Apăi să te ferească sfântu´ să fii Berbec și să ai un părinte Capricorn. Ține-te ceartă în lanț. Fără argumente. Doar replici de genul:

– Păi da! esti încăpățânată și faci doar ce vrei tu (chestie falsă și pot să aduc probe solide ale faptului că toată viața am fost un copil înțelegător și deschis la orice dezbatere).

– Păi da, tot tu cu replica finală, că doar ești încăpățânată ca un Berbec și te arunci cu capul înainte în tot.

Rămân perplexă, blocată între enervare (care tinde să crească atunci când mă simt analizată superficial) și aspirația mea seculară, milenară, multimilenară, răsărită odată cu Big Bang-ul, de-a veni cu un argument pertinent.

În schimb mă prind în joc:

– Da? Și despre tine, care ești Capricorn, ce să mai zic? Tu? Trebuie tu să fii șeful în toate. Să le guvernezi și să le administrezi pe toate.

– Dacă n-aș fi eu așa, cine știe ce-ar fi de capul tău? Cine te-ar mai pune pe șinele vieții?

– Nu sunt un tren!

– Păi da! Că ești berbec. Vezi că excesul de zel poate deveni dăunător.

Mă las învinsă și fac ce știu eu cel mai bine: plec trântind ușa în urma mea.

– Și nu trânti ușa când pleci, că doar nu ești pe câmp, aud în urmă. Cum or fi ușile pe câmp, îmi scapă.

Să te ferească sfântu´să fii Berbec și să ai alt părinte în Gemeni: 

– Iar te-ai ciondănit cu taică-tu?

– Nu.

– De ce minți?

– ??

– Te miri că știu? Eu știu tot. Dacă ești Berbec și nu știi să minți…

Trântesc o altă ușă în urma mea.

Toate ca toate, dar cel mai mult, să te ferească sfântu´ să fii Berbec și să ai o bunică Balanță.

Sunt cele mai groaznice. Aparent iubitoare de pace și de armonie, par tot timpul înconjurate de o aură divină.

– S-a întâmplat ceva? mă intreabă ea candidă.

– Nu.

– Hai, știi că mie poți să-mi spui orice.

Și fac greșeala și îi spun. Mă ascultă atent. Asta e așa: când Balanțele nu sunt absorbite de propriile lor persoane știu să asculte foarte bine. Și îi spun câtă iarbă-i pe planetă și despre cum mă persecută tata. Și de ce trebuie să fac lucrurile cum vrea el, că eu vreau să le fac așa cum vreau eu.

– Și cum vrei să le faci? continuă ea pe același ton blând.

– În orice caz nu cum vrea el!

– Lasă, kislányom (aka fetița mea, în maghiară), că îți vrea doar binele.

– Da, da… cine nu e ca el , e împotriva lui, zic eu mai cu năduf.

Pentru oricine ar privi de pe margine, discuțiile dintre mine și bunica mea par codate. Ea – întrebând în ungurește, eu răspunzând în românește. Și răspund în românește pentru că nu știu o boabă ungurește, dar nu se știe cum, o înțeleg la perfecție, așa cum Harry Potter întelege limba reptilelor fără să o fi învățat vreodată. Apoi discuția alunecă înspre stele, constelații, extraterești, piramidele Maya și legătura lor cu piramidele din Egipt etc.

După un timp sună la ușa de la intrare tata:

– E aici? o întreabă el pe bunica.

– Da… răspunde ea pe un ton dulce, privindu-l cu ochii ei azurii din spatele ochelarilor.

– Iar a plecat trântind ușa, începe el să-i povestească.

– Lasă, kis fiam (aka baiețelul meu, în maghiară), că așa sunt Berbecii.

Citiţi şi

Ard de dorință, transpiră, fierb, se îmbrățișează, se alintă… și atât

Horoscop săptămânal 27 martie – 2 aprilie

Da, era însurat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,237 views

Your tuppence

  1. Belle d”Imagination / 16 March 2012 14:03

    Nu cred în horoscop. Mi se pare o negare a liberului arbitru şi o afirmare a impotenţei divine.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  2. Nicole / 14 March 2012 21:15

    LIKE

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Nicole / 14 March 2012 21:19

      cuplu fericit: mama (berbec) + tata (capricorn);
      eu, berbeaca ce se intelege destul de bine cu mama….si am si prieten capricorn :D..
      -> deci nu cred in horoscop (sau n-am inteles eu prea bine taina asta), dar uneori ma amuza…

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro