Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

I-am tras o bătaie cu strigături, profesional și pătimaș

3 May 2018

FELICIA DOLEANU

– continuarea de aici – 

M-am prezentat la cea mai apropiată școală de șoferi și am le-am povestit că, deși dețin permis de conducere, mi-e teamă să conduc. Am luat-o de la zero și îmi era destul de greu în limba germană, întâlnind niște termeni noi pe care nu-i foloseam în vorbirea uzuală.

M-am ambiționat să învăț, să fac orele de conducere, la prima oră a dimineții sau seara târziu.

Într-o seară, am trecut pe la un vechi și bun prieten, care m-a invitat invitat să beau un pahar de vin roșu. Am povestit un pic, am râs, ne-am amintit de vechi întâmplări și cunoștințe comune. Vinul era foarte bun, un Solaia din ’98, dar simțeam că se urcă prea repede la cap.

Prietenul, care-mi e ca un frate, a pregătit canapeaua și m-a rugat să rămân peste noapte la el. Eu, locuind foarte aproape de el, am zis că prefer patul meu și fiind cu bicicleta, în câteva minute ajung acasă. A insistat să mă conducă măcar o bucată se drum, care i se părea lui periculoasă trecând prin parc. Era aproape miezul nopții. Grigore împingea bicicleta, iar eu, la brațul lui, număram stelele. E singurul bărbat cu care număr stele, ce ciudat!

femei cearta lupta bataie

În sfârșit, la jumătatea drumului, l-am asigurat că sunt bine și se poate întoarce liniștit acasă. Am pedalat un pic și aerul rece de început de mai m-a trezit. Efectul vinului roșu se diminua. Mă simțeam atât de bine, că m-am gândit să mai dau o tură pe străzile învecinate. Dintr-odată, în fața mea apare soțul meu cu a sa amanta în a mea mașină. Pentru o fracțiune de secundă, am crezut că am halucinații, dar când m-am convins că e realitatea cruntă, am făcut ceva de care nu mă mândresc, însă îmi asum și mai grav e că nu regret deloc.

Soțul meu a frânat brusc, probabil la fel de surprins ca și mine, bruneta a țâșnit din mașină, el a încercat să vină spre mine, dar eu i-am aruncat bicicleta în brațe și am pornit vânătoarea. Mă simțeam ca o leoaică vânând o căprioară. Deși aveam peste patruzeci ani, iar fătuca doar douăzeci și șase ani, am prins-o la prima curbă, mi-am înfipt mâinile în coama aceea de păr numai bucle și i-am tras o bătaie cu strigături, profesional și pătimaș. În câteva minute se aprinseseră luminile, nemții ieșiseră la ferestre, iar eu le prezentăm o târfuliță persană care crede că are dreptul să se plimbe în mașina mea (deși avea interdicție) doar pentru că se culcă cu soțul meu. Ea țipa ca din gură de șarpe la viitorul soț să sune la poliție. L-am simțit lângă mine la câțiva pași și l-am avertizat că o bat cu ea în cap, dacă îndrăznește să se apropie mai mult. La câteva minute, au apărut două echipaje de poliție, care au reușit să mi-o scoată din mâini, cam cheală, ce-i drept. I-am promis că de câte ori o prind în mașina mea sau în restaurantul meu, o bat până vine poliția sau salvarea. A înțeles. Nu a făcut reclamație. Soțul meu m-a condus acasă și m-a rugat să mă liniștesc.

La puțin timp după această întâmplare, obosită, stresată și grăbită, alergam spre școala de șoferi, la șapte dimineața. Trecând printre două mașini parcate, mă trezesc aproape luată pe capotă. Când mă uit atentă, amanta cu părul vâlvoi, demarând cu a treia de pe loc, eu cu a cincea, pe jos, în urma ei. În dimineața aceea, dacă nu trecea la semafor pe roșu, sunt sigură că aș fi ucis-o. Eram un pachet de nervi. Am reținut culoarea, numărul și modelul mașinii. Seara, când m-am întors de la restaurant, am căutat-o până am găsit-o, am scris cu cheia de la casă, cu litere foarte mari, pe toată laterala mașinii „schlampe” (curvă), dar mi se părea că nu-i destul, așa că i-am rupt și oglinzile laterale. Nu știam că amanta locuia chiar în casa de lângă mine. Am aflat după ce i-am distrus mașina. Soțul meu mi-a reproșat a doua zi, în timp ce mă conducea la restaurant, că nu se aștepta din partea mea să fiu așa rea și că sărmana fată nu avea nicio intenție să mă provoace, dar după păruiala pe care și-a luat-o, când s-a trezit cu mine lângă mașina ei, s-a speriat, crezând că urmează o nouă păruială și a fugit cât a putut de repede.

– va urma –

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ți-am luat bărbatul, pentru că nu îl meritai!

Plecată după cai verzi pe pereți, porumbei și vată pe băț

Îndrăgostit, așa zice. Și însurat. M-a întrebat de ce nu trăiesc clipa

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,793 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro