Iartă-mă, mamă, pentru ceea ce nu sunt!

Adriana Manolică

28 June 2014

Adriana ManolicăCiteam azi un articol intitulat chiar așa: ”Iartă-mă, mamă, pentru ceea ce nu sunt!” și mintea mi-a zburat cu mai bine un an în urmă, când asistam plină de emoție la Serbarea Abecedarului mezinei noastre minunate, Eva. Sala, mare de altfel, era plină de părinți, care priveau, pozau, filmau fiecare pe boțul propriu de lumină. Eu stăteam îngrămădită într-un colț ales cu grijă pentru a avea un unghi cât mai bun spre Eva, către care aruncam tone de bezele când ne întâlneam privirile.

Serbarea a început cu o lecție deschisă. Copiii, așezați în bănci, au tras câte un subiect care putea fi din toată materia studiată (română, matematică, puțină istorie, cunoașterea mediului etc.), apoi, în ordinea numerelor extrase, veneau în fața clasei, citeau bilețelul, dar nu ei trebuia să răspundă, ci cei din sală.

M-am uitat un pic îngrijorată la Eva. Mă gândeam la presiunea de pe umerii ei. Mă gândeam că prezența unui public atât de numeros o va intimida. Dar ea s-a întors spre mine și, dând din mână cu un gest voit a mă calma, mi-a șoptit: ”E ușor!” și mi-a zâmbit liniștitor. Cine pe cine susținea? Cine pe cine calma? Frumos amestec de stări și de sentimente!

Dar liniștea mi-a fost spulberată de o mămică de lângă mine. Ea stătea cam la trei părinți distanță de fetița ei, care trăsese un bilet despre Ștefan cel Mare și Sfânt. Mama, deosebit de stresată, își pistona non-stop copilul. La adăpostul rumorii din sală, lăsându-se în jos, să nu o vadă Doamna, îi dicta răspunsurile fetiței, care nu înțelegea bine ce spunea, fapt ce o enerva la culme pe mamă! I s-a adresat pe un ton șuierător, ca o poruncă înecată în venin, iar fetița s-a blocat! Nu voi uita niciodată expresia de pe chipul acelui copil! Groază pură! Când i-a venit rândul și a fost invitată în fața clasei, mama i-a mai aruncat un ”Vezi cum citești, că naiba te ia!”. Deci, cum credeți că a citit micuța: s-a bâlbâit grozav, s-a fâstâcit, apoi a ridicat ochii spre colțul în care stătea mama ei, care abia aștepta să îi întâlnească privirea. De ce? Ca să-i fluture amenințător un pumn, pe care, mai apoi, într-un gest desprins parcă din filmele cu bătăuși, l-a dus spre gură mușcându-l ușor… ”Ajungem noi acasă!”…

mama rea

Și acum, când scriu, ochii mi se inundă de lacrimi… O văd pe Eva, veselă, vioaie, ridicând mâna și comunicând cu ceilalți, uitând de mine și de restul părinților, dar o văd și pe acea fetiță care a venit târâindu-și tălpile spre bancă, scurgându-se, parcă, pe scaun și rămânând cu ochii în jos, tăcută, pentru tot restul serbării, timp în care mămică se foia nemulțumită pe bancă, pufnind din când în când…

Anul acesta, de 8 martie, copiii ne-au organizat o serbare surpriză, în care fiecare și-a citit propria scrisorică izvorâtă din inimioara lui plină de iubire pentru mamă. Serbarea începuse. Era atâta emoție în jur, că până și ochii Doamnei Învățătoare mai picurau câte o lacrimă, când, la un moment dat ușa s-a deschis și a lăsat să intre un copil – o fetiță care nu a vrut să se alăture celorlalți până nu a venit mama ei. Mama, ocupată pesemne, a întâziat și doar i-a deschis ușa, fără să intre, apoi a plecat. Ghiciți cine era fetița! Ghiciți despre ce mamă vorbesc!

Mama ar trebui să fie cel mai sigur element din viața fiecărui copil. Dragostea ei este o axiomă: nici nu mai trebuie demonstrată! Ar trebui să iubească atât de mult… până la cer și-napoi! Dar există și altfel de mame. Mame competitive, care concurează prin copii. Există, din nefericire… Iart-o, dragă fetiță tristă, pentru ceea ce nu este!

Citiţi şi

Cafeaua cu tine

Da, era însurat

Există peşti răpitori acolo?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
30,924 views

Your tuppence

  1. Cristina / 2 September 2015 20:58

    Un adevar dur,
    copii fiti tari si iertati mamele care si-au uitat iubirea undeva … nu stiu unde…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Mirela / 3 February 2015 11:30

    Mda..la mine a fost invers. Fetita mea a dat peste o invatatoare care era gen acea mama, mereu mi-a criticat-o ca vorbeste prea mult, ca se joaca cu papusi in timpul orei, ca nu-i atenta, ca raspunde neintrebata. Iar eu am lasat copilasul asa cum e el, doar atragandu-i atentia asupra unor lucruri de bun simt.
    Si imi aduc aminte de o intamplare, la finalul gradinitei a avut de spus o poezie, acasa a stiut-o foarte bine, in sala cu o multime de copii si parinti si mai stia ca e ultima serbare de gradi, s-a fistacit, si a iest o poezie haioasa de radea si sala. M-am dus la ea am incurajat-o, i-am zis nu-i nimic ca ai avuit emotii se intampla, si am pupacit-o ca mi-e tare draga, s-a suparat ca de ce o iubesc cand ea s-a fastacit. Ei si? ce daca nu ai stiut ai timp o viata sa reusesti. Legatura e pe zi ce trece mai puternica intre noi.O iubesc de numai pot.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 0
    Reply
  3. Mariana / 1 February 2015 12:46

    Eu nu sunt mama. Sunt doar matusa pentru nepoatele mele. Am vazut aceasta tipologie de multe ori atunci cand am tinut locul mamelor din familia mea pe la diverse activitati scolare. E strigator la cer cum copiii maltratati se apropie extrem de usor de alte persoane care le ofera consolare si le dau sentimentul ca sunt intelesi. Imaginati-va ca nu toata lumea are intentii bune si ca in locul meu putea fi altcineva. De obicei, cand nu e copilul tau nu te bagi. Dar nu vi se pare ca prea mult intoarcem privirea si devenim complici la abuz? Intr-un film super fain, Keanu Reeves (juca rolul unui adolescent ciudat) spunea ca ai nevoie de permis ca sa conduci o masina sau de licenta pentru a manufactura ceva, insa nu ti se cere nici o adeverinta care sa dovedeasca faptul ca esti capabil sa cresti copii…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 28 Thumb down 0
    Reply
  4. Iulia Dan / 31 January 2015 22:13

    Un articol cam dăunător, zic eu și încerc să vă explic mai jos de cred acest lucru.
    Adevărat, că există mămici care după ce aduc pe lume un copil pur și simplu se opresc din evoluție. Nici personal nu-și mai caută motivația de a încerca lucruri noi, nici profesional. Cumva, în mintea lor cred că acest copil trebuie să preia ștafeta evoluției mămicii și să o ducă mai departe. Și presiunea pe copii e destul de mare. Mai există altele care s-au oprit din progres înainte de a face copii, și își zic, că dacă ele nu au reușit pe un anumit drum nu e cazul să îndrume pe micuți să facă nici un efort în nici o direcție, de exemplu este absolut ok, dacă nu învață decît o strofă, nici ele n-ar putea să învețe toată poezia.
    Eu cred că atît mamicile cît și copiii trebuie să continue “să crească” împreună, dar și separat, să se critice și aprecieze reciproc, să se respecte și să se sprijine în toate demersurile. Și să recunoască și să se ierte reciproc când exagerează. Și să pună fiecare parte presiunea aceea care e dulce cînd vine din partea familiei, dar enervantă și deprimantă cînd vine din exterior (de exemplu de la profesori în cazul copiilor sau de șefi în cazul mămicilor) ca să traverseze etapele mai dificile.
    Știu copii și părinți care sub presiune dau rezulatate bune, de care se bucură apoi în ciuda presiunii inițiale, iar personalitatea lor depinde de recunoașterea meritelor și alții care dimpotrivă, nu au nevoie de presiune, de recunoaștere, de nimic ca să fie împliniți.
    Sigur însă, dacă vrei să fii un model pentru copilul tău trebuie să te vadă sau muncind cu drag, sau încercînd lucruri noi, și neapărat, învățînd, citind. Nu poți pretinde copilului tău să citească dacă tu nu iei o carte în mînă măcar în weekend. Nu poți pretinde copilului tău să facă sport, dacă tu nu alergi în parc. Nu te poți aștepta ca el să evolueze bine la școală, dacă nici tu nu te perfecționezi la locul de muncă. Nu-i poți pretinde inițiativă dacă tu ești plin de probleme, dar preferi să te uiți la tv în loc să faci ceva, să cauți ceva, care să șteargă din aceste probleme.
    Dar nu poți pretinde unui copil să fie tolerant și înțelegător cu cei din jur, dacă tu, dintr-o discuție surprinsă din întîmplare, ai pus eticheta: e o mamă rea, afirmație care de fapt, se rezumă la lauda de sine, ce mamă bună sunt eu în comparație cu scorpia asta. Căci, da, multe mămici au această tendință de a-și autoconfirma perfecțiunea în rolul de mame după ce le “observă” într-un moment social pe altele în relație cu copiii lor.
    Și mai mult, nu poți pretinde copilului tău să aibă pe viitor inițiativă civică, socială sau creștinească, dacă observînd acest tratament nedrept pentru copilul respectiv, de două ori chiar, nu te-ai dus să discuți cu acea mămică, să o înțelegi, să asculți varianta ei, cu mult tact să o îndrumi, să te oferi să fii sprijin pentru ea pentru mai mult timp, dacă e nevoie.
    Închei doar spunînd credința mea: că nu există mamici absolut rele! Poate doar un pic debusolate: și cele care aruncă primele piatra și cele care sunt puse la zid.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 37 Thumb down 11
    Reply
    • mara / 13 February 2015 0:08

      ok, pina la urma tot n-am inteles de ce articolul a putea fi chiar si un pic daunator? Ce spui ca explicatie,are sens in sine, dar nu are nici o legatura cu prima fraza, adica nu se constituie intr-un argument pentru enuntul initial. E o discutie colaterala, de bun simt, si atit. Nu rezulta de nicaieri de ce ar fi daunator articolul. Care, btw, nu e ! :)))

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
      Reply
  5. Belle dImagination / 15 August 2014 15:17

    Sau o să ajungă un adult trist, cu sufletul bucăţi.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  6. Diana / 29 June 2014 12:14

    Fetita respectiva fie se va detasa la un moment dat de parerile mamei ei si nu isi va aminti decat reprosurile si criticile, fie va ramane legata de ea si nu va putea realiza nimic pe cont propriu. Cat de mult poate influenta mama o viata!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 30 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro