Ibiza – paradisul distracţiilor şi al desfrâului sau paradisul iubirii?

Catchy

4 November 2016

Welcome to Ibiza! Let the world behind!

Ei bine, păi, pentru mine, romantică incurabilă, refugiul tuturor fluturilor anonimi din stomac, care credeţi că a fost? Nu aş vrea să încep prin descrierea insulei, pentru că nu aş termina prea repede şi nici nu aş găsi cuvintele necesare (trebuie vizitată!! ). Am să încep, în schimb, cu descrierea lui…

Era imposibil să nu-l fi văzut în mulţimea adunată la uşa discotecii, se făcea remarcat prin înălţime, îmbrăcăminte, atitudine, iar zâmbetul… zâmbetul îi era şiret, şiret şi perfect. Nu reuşeam să-l atribui niciunei  naţii sau societăţi; urban sau rural? Era ceva nou pentru mine, nemaivăzut. Îl analizam în lumina diafană a unui bec mov care mai apoi devenea roz şi tot aşa, imaginându-mi cea mai frumoasă poveste de iubire (pentru că aventura, în pofida freamătului insulei, o refuzam ) şi am simţit zburând toţi nebunii ăia de fluturaşi de-s veşnic cuibăriţi în stomacul meu, am simţit adrenalina curgându-mi prin vene cu 7000km/h, străbătându-mi tot corpul şi… totodată, l-am simțit şi pe el în dreapta mea. Oh, my Dios! Era un fel de Amon sau Osiris coborât pe pământ. Avea nasul în vânt şi ochii mari, aproape negri. Îmi întinde mâna

– L.G.

– B.G., enchanté!

OK… Şi-acum? Conversaţia se lega atât de natural, el vorbea, şi vorbea, şi …vorbea. Eu număram în gând zilele rămase. Erau cinci, cinci zile şi patru nopţi pe care aveam să le petrec cu cel mai sexy bărbat pe care Venus – fiind retrograd sau nu în acea perioadă sau eu ştiu ce aliniere galactică o fi fost aia – avea să mi-l scoată în cale. Mă consideram cea mai norocoasă femeie de pe pământ. Acum, pe bune, câtor femei le este dat să cunoască idealul lor masculin? Era el principe azul, era divin.

Trei minute mai târziu, fericirea mea avea să se spulbere însă când el hombre mi-a zis că el este the guy… new-yorkez, da, din părinţi spanioli, dar ne despărţeau totuşi doar vreo 7.000 de kilometri. Ce? Numai eu îmi pot imagina în cinci minute continuarea unei poveşti care nici măcar nu începuse, după finele vacanţei în Ibiza? Ei, uite că am făcut-o şi m-am întristat teribil când am aflat că idealul meu masculin locuieşte, trăieşte şi munceşte ca apărător al legii în New York, oraş care pentru mine însemna Sex& The City şi cam atât. Totuşi, am decis să-i las numărul de telefon, so… Call me, baby sau, mai bine, nu!

welcome-to-ibiza-let-the-world-behind

L.G. era mai mult decât idealul meu masculin, era mai mult decât îmi puteam imagina vreodată. Era ce vezi în filmele americane sau în telenovele mexicane cu estoy embarazada.

Ne-am întâlnit în seara următoare la insistenţele prietenelor mele, într-adevăr, ce aveam de pierdut? Mă alegeam cu o îndrăgosteală zdravănă şi cu nopţi pierdute privind mapamondul, încercând să-l localizez pe Google Earth, cu cântece spaniole de dragoste şi amintiri de retrăit la fiecare pahar de vin pe care aveam să-l mai savurez de atunci încolo.

În seara respectivă, printre Cola&Havana şi vinul roşu, au venit propunerile lui de a vizita New York-ul şi…. „cine ştie? Poate ne şi potrivim…” a zis. Deci eram doi care gândeam la fel. Aşa s-a şi născut ideea de a obţine viza pentru a vizita U.S.A. M-a luat de mână şi m-a condus la hotel unde seara s-a încheiat cu un sărut. Primul sărut! Au urmat apoi trei zile minunate pe care le-am petrecut împreună pe plajă, cu sangria şi paella, cu făpturile mării pe grătare încinse, în parcuri acvatice, printre tobogane şi minuni. Şi minciuni cum că subsemnata ştie să înoate şi adoră plimbările cu banana în largul marii, doar că… preferă să se bronzeze… mda. Băiatul era bine educat, iubea viaţa şi adrenalina, cum dracu’ să-i dezvălui faptul că sunt o româncă fricoasă? Noi, românii, popor neînfricat! No way! Mi-amintesc că îi mărturiseam că mă tem groaznic de şoareci şi m-a îmbărbătat, spunându-mi „Să-ţi fie frică doar de frică şi atât!”

În ultima zi, cea decisivă, L.G. mă invitase să vedem apusul împreună. By the way… vinul îl aducea el. Alb demisec, de pe tărâmul Galiciei, de unde erau rădăcinile sale, oare o să-mi placă? Toate astea combinate cu sunetul mării (fără muzica tehno) plus EL, ba bine că nu.

Momentul a fost unul delicios, toată natura ţinea cu noi, vântul adia uşor, marea era destul de agitată în seara aceea, cu valuri zgomotoase spărgându-se la mal, de după castel se întrezărea luna plină şi foarte luminoasă, iar el mă cuprinsese cu braţele sale puternice în îmbrăţişări calde, pierzându-ne în sărutări pasionale… în timp ce continua să îmi ceară más besos.

După cina pe una din terasele de pe malul mării, am trăit cea mai frumoasă noapte alături de el, am fost mângâiată de cel mai ispititor trup, iar inima mi-era sărutată de cel mai frumos suflet. Pierdută printre îmbrăţişări tandre şi sărutări pasionale, ne-am despărţit. A plecat lăsându-mi un tirbuşon ca amintire şi parfumul său pe aşternutul meu, într-o cameră de hotel goală şi rece.

Nu folosea vreo apă de colonie din cele cu care eram răsfăţată de obicei, dar avea un parfum deosebit. Era parfumul unui bărbat puternic, care lupta pentru ceea ce îşi doreşte şi ştie al naibii de bine ce, era parfumul libertăţii, parfum de New York, new-yorkez spaniolit, cum zic ei.

Avea braţe lungi, cu mâini mari şi vene pronunţate, umerii laţi şi spatele muncit în urma anilor de antrenament în U.S Army. Era întruchiparea protecţiei şi, totodată, a bărbatului ideal în viziunea mea, bărbat pe care nu l-aş mai fi lăsat vreodată să plece. Avea o forţă teribilă, se lăuda că e meseriaş în mânuirea puştii. Forţa de care a făcut uz pentru a mă ridica în braţele sale, unde aveam impresia că ating cerul, atunci am înţeles că două mâini puternice, ale unui trup pe care stă un cap cu o minte strălucită, te pot mângâia atât de frumos fără a-ţi face rău vreodată. În ultima îmbrăţişare pătimaşă oferită înainte de a pleca, mi-a spus:

– Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat un creion pentru a desena femeia ideală, te desenam pe tine.

În concluzie… Ibiza este Paradisul iubirii!

Guest post by B.G

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Cel mai puternic om de pe Pământ…

Caut fantome, pentru că realitatea mi-a spus că sunt singură

Viața unei femei divorțate

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
584 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro