Îmi vine să mă pup

Liviu Frățilă

15 October 2013

Biserică… Am să încep prin a spune ceva care-mi tot bântuie structurile. Am mai zis-o, de altfel, și cu alte ocazii. Dacă crezi cu adevărat în ceva, nu ai nevoie de confirmări care presupun sutană, cruci sau playback-uri ascultate în bisericile cu „ştaif“. O faci și gata. Crezi în ceva. Dumnezeu, Budha, Allah sau Shaolin… Habar n-am, crezi. Indiferent de numele pe care îl poartă instanța divină la care te închini, tu crezi în ceva.

Părerea mea:

Nimic nu te apropie mai mult și mai repede de iad decât „învățăturile“ unui habotnic. Până la urmă ce-ar trebui să urmez? De ce-ar fi povestea unui potențial ipocrit pretabilă mie? Până la urmă, și dracu a fost tot un înger, poate unul care a hotărât că învățăturile bărbosului suprem sunt deja perimate. Stau acum și mă întreb, de ce-ar fi deplasat faptul că nu rezonez la drama muritorului de lângă mine? Poate a ajuns acolo datorită unor alegeri pe care el le-a luat într-un anumit moment al vieții. Dacă eu decid să intervin, sunt un suflet altruist? Mă transpun în a-i fi liber arbitru? Eu ce sunt???

Dumnezeu îmi spune să-mi iubesc aproapele, să nu fiu egoist. Dacă încerc să-mi impun punctul de vedere, să-l influențez adică, n-ar fi de ca și cum varianta mea de adevăr ar fi peste ce e acea ființă în stare să înțeleagă? Cine stabilește faptul că eu sunt mai deștept decât un ateu? Ateul nu e tot mielul lu’ Dumnezeu? Bine, nu crede. Asta pot înțelege. Eu însă, da. Slavă mie, îmi vine să mă pup, sunt mândru de mine. Mă duc la biserică și plătesc acatiste, ling moaște împreună cu frații mei întru ipocrizie. Fac donații în numele credinței… În numele bisericii…
În numele cui? În numele Domnului? Dumnezeu nu mă îndeamnă să fac biserici. El nu mă obligă să mă închin altarelor. Mă învață și-mi explică clar că poate fi într-un banal tufiș sau pe stradă. Despre ce vorbim? De ce ne e frică? Credem cu adevărat în Dumnezeu? Ne e de fapt frică de Iad? Credem, de fapt, în Dumnezeu de frica iadului???



Citiţi şi

F*te și nu cerceta!

Undeva, cândva, cineva…

Culoarea fericirii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,091 views

Your tuppence

  1. Ana-Maria / 25 December 2013 13:59

    Credinta bazata pe ritualuir si credinta de frica iadului nu e credinta, dar poate fi un inceput.
    Credinta trebuie sa ajunga si sa se bazeze pe dragoste, asta este esenta.
    Iar dragostea nu are absolut nimic de-a face cu ce se intampla in zona aceea ascunsa intre picioare.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Pi aR | belledimagination / 16 October 2013 16:20

    […] Radu şi cu pupiciosul de la Cathy m-au făcut să mă gândesc la prostii. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Belle d”Imagination / 16 October 2013 12:39

    Elementar dragul meu Liviu Frăţilă! Elementar.

    Câte descrieri ale raiului sunt? ”Loc luminat, loc cu răcoare, loc cu verdeaţă” şi cam atât
    Câte descrieri ale iadului sunt? Pe toate bisericile.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro