Imoralitatea protestelor de stradă şi moralitatea non-votului parlamentar

Marie Jeanne

27 October 2010

O blondă a descoperit recent cel mai mare paradox din istoria democraţiei de la Pericle până azi: protestele oamenilor (adică ale demos-ului) împotriva celor care conduc statul (adică polis-ul) sunt imorale!!! În scop educativ, am scos din dicţionare cea mai clară definiţie a democraţiei : sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetăţenilor la procesul de conducere. Demos (popor)- kratia (are puterea)!

Închei aici lecţiile pentru blonde, dar cum rămâne cu restul celor care nu vor şi nu vor să priceapă că au de-a face cu o problemă gravă? Că de data asta, oamenii vorbesc serios şi că nici nu e nevoie să fie plătiţi de partide ca să iasă în stradă?

Păi dacă salariul tău e de 10 milioane de lei vechi şi un coş de la Carrefour cu de toate pentru o lună te costă vreo 4 milioane, iar întreţinerea pe iarnă mai costă încă pe atât, ca să nu mai vorbim de cât de scump e să-ţi ţii copilul la grădiniţă sau la şcoală, cum să nu te revolti?

În paradisul numit România (o ţară de pe planeta Marte, care nu are nicio legătură cu restul statelor pământene), criza asta a luat pe toată lumea prin surprindere. Normal, dacă te gândeşti că pe vremea când Statele Unite se zguduiau sub ruinele imobiliarelor, iar corporaţii cu sediul peste ocean cereau insistent intervenţie guvernamentală, primul om în stat ne anunţa că noi nu avem probleme, că în eterna şi fascinanta Românie -ce să vezi? -nici urmă de criză!

Şi-apoi când în ciuda previziunilor de un optimistic roz-fondant, printr-un alt paradox contemporan în care Guvernul n-a prea ştiut şi n-a înţeles ce i se întâmpla, criză cea rea a lovit întreaga Europă “normal, şi România – în plin!

Micul Boc – Edward Scissorhands a scos din bască soluţia salvatoare: tăierea! Din stânga şi din mijloc, mai puţin din dreapta democrat liberală a cărei sudoare consumată în drumul spre Putere trebuie răsplătită cu patinoare şi bazine, cu parcări şi cu lucrări de infrastructură plătite regeşte din bani publici (nu din fonduri europene care sunt controlabile!), cu funcţii “inamovibile” şi cu sute de contracte “călduţe” pe sume care depăşesc cu multe zerouri celebrele pensii şi salarii nesimţite. Să plătească proştii, că sunt mulţi şi buni de povară!

Bugetul de asigurări sociale e falimentar, nu ne mai permitem să-i “sponsorizăm” pe pensionari. Şi alocaţiile copiilor sunt o chestiune discutabilă. Aşa o fi, dar în acelaşi timp tot primul om în stat îi încurajează pe români să plece la muncă în străinătate şi, prin urmare, să cotizeze la bugetele de asigurări sociale ale altor ţări. Fără să-i pese că dezechilibrul bugetului nostru se adânceşte cu fiecare român care-şi găseşte legal job altundeva.

Sunt doar câteva dintre paradoxurile care de vreo câţiva ani dau vieţi peste cap, distrug speranţe şi calcă în picioare demnitatea oamenilor, câtă a mai rămas. Şi-atunci îşi mai pun EI întrebarea cum de ies românii în stradă? Dacă ar trăi bine, sau măcar decent, nici un partid n-ar avea destui bani să îi scoată din case!

Ultimii 6 ani sunt consecinţa directă a perioadei 2000-2004. E şi asta un adevăr. Memoria publică e scurtă, dar bine ar fi ca românii ajunşi acum la sapă de lemn să înveţe măcar de data asta o lecţie simplă: că toate alegerile pe care le fac au consecinţe directe asupra vieţii lor. Că nimeni nu poate face minuni şi că ar trebui să fie foarte circumspecţi când un politician le promite marea cu sarea, căci sigur vor ajunge să regrete că l-au crezut.

Să vă spun un secret pe care-l ştiu toţi consultanţii în comunicare din România: promisiunile electorale sunt (în marea lor majoritate) confecţionate în “laboratoarele” de PR, acolo unde se identifică mesajul cu cel mai mare impact, care satisface cele mai multe dintre nevoile alegătorilor. Foarte puţine dintre punctele programatice sunt realiste şi conforme cu realitatea economică a ţării. De asta promulgăm legi pentru măriri salariale pe care apoi le lăsăm neaplicate, de asta majorăm pensii pe care bugetul nu le va putea suporta. De asta nu avem criză până nu trec alegerile…

Şi uite-aşa ajung românii să dea dovadă de…imoralitate şi să îşi strige durerea în van, pe străzi. În timp ce jumătate dintre parlamentarii lor aleg …omerta!

Dacă protestele sunt imorale, eu mă întreb cît de moral este non-votul unei moţiuni? Cât de moral e să nu ai nicio părere despre un demers destinat să îţi răstoarne propriul guvern? Cât de moral e să susţii uninominalul – care teoretic trebuie să spargă spiritul de turmă al listei electorale – şi-apoi să le ceri indivizilor să renunţe la propria opinie şi să nu voteze nici pro, nici contra unei moţiuni? Puterea îşi transformă propriii parlamentari în marionete şi-apoi pretinde imoralilor protestatari din stradă să le acorde acestor marionete încrederea lor. Trust us with your life – cum spune americanul… Paradoxal. Din nou.

Îi dau puţine şanse moţiunii de cenzură. Marionetele Puterii ar avea prea mult de pierdut la buzunar dacă ar încălca omerta şi prea puţin de câştigat dacă şi-ar negocia trădarea. Social-democraţii vor avea oricum o bilă albă după ziua de azi – măcar au încercat să schimbe ceva. Şi, în subsidiar, EI au condus ostilităţile, deci ei sunt liderii Opoziţiei – din nou i-au surclasat pe liberali. În plus, o guvernare peste iarnă, în condiţiile dezastrului bugetar marca Boc, nu poate aduce nimic bun în sondaje. Ca să nu mai vorbim că toţi oamenii ce vor ieşi în stradă astăzi le vor cere să îşi respecte promisiunile sociale făcute la congres – lucru extrem de dificil acum, dacă nu imposibil.

Dar ceea ce rămîne în urma întregii tevaturi e strigătul de disperare, pe care nu ştiu câţi dintre politicieni îl vor înţelege la adevărata sa dimensiune. Că ies sau nu în stradă, românii au atins limită de jos. România, trezeşte-te!

Cei care sunt prea destepţi ca să se implice în politică vor fi pedepsiţi prin a fi conduşi de…proşti!” (Platon)



Citiţi şi

Putem salva poporul cu televizorul?

Avem femei în politică. Avem și motive să ne mândrim cu ele?

De ce n-a fost să fii cine voiai să fii?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
673 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 1 November 2010 20:33

    Daca intrebi generatia socrilor mei despre Hitler ,iti va raspunde cu:”da…,dar ne-a dat la toti un kg de faina, ulei , zahar ,etc., iar noi nu aveam de mincare decit mazare cu viermi,bucurindu-ne ca mai gaseam si un pic de carne in mincare”.Generatiile infometate vor reactiona in mare, intotdeauna asa.Nu are importanta apartenenta nationala, ci circumstantele.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. maria / 27 October 2010 22:52

    Articolul, precum si comentariul, scot in evidenta deficientele unui stat inca in tranzitie, un stat politic, nu un stat de drept(concepte definite de UGO Mattei). Este curios cum reactia civica, protestele in cazul dat, inca este perceputa, in 2010, drept devianta “imorala”. In Romania legiferarea se face doar de catre politicieni, pentru politicieni. Singurii adresanti ai legilor care conteaza in mecanismele actului decizional, sunt politicieni. Implementarea legilor este dependenta de politic. Imixtiunea politicului este evidenta in toate etapele de viata a legilor, adica in elaborare(ordonante de urgenta :(), in implementare, in control, dar si la nivelul curtilor. Imixtiunea politicului in evolutia actului juridic este intalnita doar in tarile in curs de dezvoltare din Africa, America Latina, sau in fostele tari comuniste (cu exceptia Poloniei, Ungariei, Cehiei). Intrebarea este ce vrea romanul sa schimbe?! Care sunt asteptarile romanului de la actualii politicieni, sau de la viitorii? Este romanul gata sa ceara instaurarea unei democratii reale, in care suprematia legii este obiectiv principal, este romanul gata sa se implice, sa se adapteze cerintelor aspre ale economiei de piata, sa se defineasca in interiorul UE, sa…, sa… Daca romanul va vota la infinit pentru o votca, sau un pui, sau zahar, atunci dezbaterea noastra are doar rol de crestere a gradului de constientizare, dar nimic mai mult.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. ATRIT / 27 October 2010 17:42

    non-votul e o optiune facuta din frica fata de propriii parlamentari, lui Boc ii e frica ca ai lui n-o sa-l mai sustina si n-a reusit sa-i indestuleze pe toti pdl-istii ca sa poata fi sigur pe ei.
    Ce mi se pare mie bizar si nu pot intelege e ca inca mai intalnesc oameni care il sustin pe Base si gasca lui, oameni care nu fac parte din randul lor, a celor din aproprierea ciolanului si mai grav e ca romanii isi vind votul pe 10 lei sau pe un pui congelat fara sa se gandeasca la consecinta acestui fapt…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro