Imposibila alegere

Cristina Lincu

23 November 2016

Acum opt ani am văzut, întâmplător, o ştire. Dintre toate tragediile contemporane, aceasta mă urmăreşte şi astăzi. Îmi aduc aminte de groaznica decizie a acelei mame şi mă trec fiori cumpliţi. Este, poate, unul dintre cele mai sumbre, sadice şi bolnave scenarii ale vieţii. Cuvintele mi se par mici şi neputincioase pentru a dezvălui tortura în care acea mamă probabil că trăieşte şi azi – asta dacă a reuşit să supravieţuiască chinului anilor scurşi de atunci.

Despre ce era vorba – o mamă cu trei copii (dintre care cel mai mic avea şapte luni) a fost surprinsă de o viitură în timp ce călătorea singură cu aceştia în maşină. Brusc, s-a văzut pusă în situaţia de a interveni rapid pentru a-şi salva copiii… însă nu avea cum să-i elibereze la timp pe toţi din maşină, aşa că a fost nevoită să… aleagă… să-şi aleagă copilul pe care să nu-l salveze sau, dacă vreţi, să-şi aleagă din cei trei, pe doi pe care să-i salveze… Ştiu că orice mamă şi-ar da viaţa pentru viaţa copiilor ei, cu atât mai mult pentru a nu fi vreodată pusă în faţa unei astfel de decizii inumane, însă în cazul acelei femei, blestemul a fost că a trebuit să facă această alegere şi încă repede, pentru a nu-şi condamna toţi copiii la moarte.

mama cu doi copii

…Şi a ales. Şi-a salvat primii doi copii. Îmi aduc aminte, scriu şi plâng. Şi mi-e o frică monstruoasă, viscerală de astfel de răscruci în viaţa unui om. A unei mame. Cum să poată să-şi continue viaţa cu minţile întregi după o astfel de nenorocire? Să-ţi moară un copil este cea mai grea cruce. Dar să fii pusă în situaţia de a alege care copil să-ţi moară este cu mult peste capacitatea umană de a îndura.

Am scris de-abia acum despre această nenorocire pentru a mă elibera, cumva, de amintirea ei. Pe vremea aceea îl aveam doar pe primul meu născut, însă astăzi am trei copii, astfel că empatizez mai puternic decât mi-aş fi dorit – pentru igiena mea mentală – cu acest caz. Se zice că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce. Însă în această situaţie… nu ştiu, zău…

Pe Cristina o găsiţi şi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Iubire la cheie

Mâine ar putea fi prea târziu

Până când moartea… pardon! Până când alta sau altul ne va despărți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,931 views

Your tuppence

  1. Irina Sima / 23 November 2016 14:39

    Infiorator. La stiri am auzit multe lucruri socante si din acest motiv caut sa nu mai urmaresc. Dar din pacate realitatea e cruda fie ca vreau eu sa o accept fie ca nu. Nici in cel mai negru cosmar nu as vrea sa fiu pusa in acea situatie!
    De multe ori, puterea de a alege ne distruge viata!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Camelia / 23 November 2016 12:48

    Cumplita tragedie, s-a intamplat in Spania in timpul unei inundatii. Mama si-a pierdut ochelarii, nu vedea foarte bine, era frig, era speriata… Nu o condamn, dar parca nici nu pot sa iert intamplarea, sa iert destinul crud al unor fiinte, sa iert ceva mai presus de noi care te condamna la asemenea tragedie, nu pot.. doar vreau sa pot sa uit… Cred ca este unul din lucrurile care ma va bantui toata viata.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Cristina Lincu / 23 November 2016 13:05

      Exact, s-a intamplat in octombrie 2008 in Càlig (Castellón). Si-a salvat copiii de 6 si 8 ani si a povestit ca ”si-a luat la revedere de la bebelus”, dar ca nu a. avut incotro.. 🙁

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro