În clipa aceea toate cărțile de dezvoltare personală și-au pierdut valoarea și sensul

Catchy

29 August 2017

Deseori vorbesc cu oameni dragi din copilărie pe care-i port în suflet și-i prețuiesc ca pe cele mai curate daruri ale tinereții. Cu ceva timp în urmă, împărțeam lecțiile vieții cu un suflet frumos care stă în slujba lui Dumnezeu. Și el, ca orice musafir în lumea asta, are luptele lui… Niciodată nu știu ce să-i spun, dacă-i este greu, mă simt mică la umbra credinței lui. Dar încercând o consolare din cărțile pline de teorie stufoasă ale zen-ului i-am spus:

– Și tu, unde ești, mai știi de tine? Ai grijă să nu te pierzi!

– Eu? Eu… sunt în fiecare suflet de om din jurul meu, mi-a răspuns.

– Înțeleg, dar știi, uneori tindem să ne risipim, adaug eu.

– Îmi place să mă risipesc în oameni, altfel nu trăiesc, veni calm răspunsul lui.

În clipa aceea toate cărțile de dezvoltare personală și-au pierdut valoarea și sensul.

Toate învățăturile despre cum să fii și ce să faci pentru propria fericire au pălit. Atunci am înțeles adevărata împlinire.

Nu pentru că el, om cu credință neclintită, a ales să se risipească în cei din jurul său, ci pentru că fiecare dintre noi avem bucăți de suflet sădite în oameni. Bucăți pe care nu le vom lua niciodată înapoi, dacă iubim cu adevărat. Semințe din noi stau în părinții noștri, în copii, în prima iubire pierdută sau în zeci de iubiri în care am crezut. Părți uitate prin locuri pe unde ne-au purtat pașii, unele în care, poate, nu ne vom mai întoarce niciodată. Dar cred cu tărie că risipirea asta creează de fapt temelia trainică în viață. Dacă știi să plantezi părți de lumină din tine în oameni și să le aduci o sclipire în suflet, dacă știi să lași câte o bucată din inima ta să o mângâie valul mării sau să o ridici în vârf de munte să poată vedea mereu cum răsare luna, atunci nu te risipești în zadar…

femeie malul mării

Dacă poți să te dizolvi în iertare, dacă poți să pleci atunci când încă este loc de iubire, nu de furie și război, dacă poți să îți zărești strălucind bucățile de suflet pe unde le-ai lăsat, nu te-ai risipit. Trăiești, de fapt, în mai multe locuri și toate le simți în tine. Așa cum ard mai multe lumânări adunate, dar toate au o singură flacără.

Tu cum te-ai risipit?

Guest post by O Daniela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragul meu

Despre bunătate

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,682 views

Your tuppence

  1. Valentina / 2 September 2017 17:27

    P.S.Ti-ai analizat trăirile, manifestările pe care le-ai avut când ai primit lovituri de la viata? Esti tare la sfaturi, dar in practica le-ai pus çand ai primit lovituri?Cum am spus m-ai sau, cineva iti violează copilul si vine ala la tine cu lecția iertării si iubirii.Atunci vreau sa te vad!

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
    • Lotus Alb / 6 September 2017 11:06

      Probabil aceea este cea mai grea lectie de iertare la care esti supus…Ai doar doua alegeri sa ierti ca sa poti merge mai departe sau sa traiesti cu sufletul otravit aruncand aceeasi otrava si copilului tau…Nu e nevoie sa crezi in ceva sau in cineva sa ierti…Cu totii in viata asta suntem coplesiti de nedreptati si ne manifestam furia un sentiment sanatos de altfel.Si preotii si calugarii si cine vrei tu au indoieli si frustrari ascunse…toti
      Si nu te apuca tu sa judeci nedreptatile altora…

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  2. Valentina / 2 September 2017 16:52

    Eu cred din start ca acei călugări, sfinți, ce or mai fi s-au pierdut , din start.Ei netraind in lumea noastra, nemuncind, neavând diverse probleme ca sa isi urmareasca trăirile și sa le analizeze încep să dea lectii, exact ca si aia din cărțile motivationale.Eu cred ca orice om raspandeste ura intr-un mod direct sau indirect la un moment dat in viata asta, desi aici vorbim tot de subiectivism.Din fericire nu am nevoie de dumnezeu in viata asta.Pana si Miriam Eugenia Soare a spus că dumnezeu a fost cam nedrept cu ea,credința ei începe să pălească, iar ea s-a resemnat, știe că mai are un an.Fa un exercițiu de imaginație și te gândești că pe intr-o zi copilul tau il violeaza cineva.Ii vei mulțumi lui dumnezeu?

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. Alexandra / 29 August 2017 15:21

    frumos
    Multumesc

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro