În proximitatea Anului Nou, îmi aduc aminte aşa:

Bianca Stupu

31 December 2013

Bianca Stupu1. Mîncam zăpadă. Îmi plăcea la nebunie. (Nu vă gîndiţi la prostii, că ştiam şi eu de aia galbenă).

2. Îmi pierdeam absolut toate mănuşile, chiar dacă erau legate cu sfoară în palton. Îmi trăgeam o pereche de şosete pe post de mănuşi şi dă-i bătaie la săniuş! Pfuai, incomode mai erau, că nu aveau degete opozabile.

3. “Pe deal” sau “la deal”, unde am crescut eu, în Bîrlad, în primii anişori de viaţă nebună, aveam ca vecini Pompierii şi Spitalul TBC. Dealul, iarna, era absolut revendicat de plozii cu săniuţe. Nici o maşină nu avea curaj să se aventureze pe-acolo, că era lustruit ca oglinda de la săniuţele noastre.

4. Cea mai veche amintire nu e cea mai veche, că eu am amintiri şi din uter. Dar trebuie că eram foarte mică atunci cînd tata m-a pus pe umeri, l-a înşfăcat de-o aripă pe bietul frate-meu şi-a pornit prin vînt şi viscol cu noi la bunici. Ningea infernal, frati-meu, sărăcuţul, se pierdea prin nămeţii mari de juma’ de metru, cît avea el, şi mă ura din sufleţelul lui mic, că stăteam cocoţată sus, că eram fetiţă. Eu mă bucuram avidă şi-mi părea bine că suferă el, nu eu. Avînd în vedere că nu se poate să nu se întoarcă un pic de karmă să te muşte de cur, cînd am ajuns la bunici am luat în cap, la rînd, toţi ţurţurii de pe streaşini. Da’ pe toţi.

5. De Anul Nou bunică-meu se înduioşa şi ne dădea să bem must. Pe la două după-amiaza, toţi copchiii eram beţi mangă.

Copchil

6. I-am scris o scrisoare lui Moş Gerilă, am cumpărat plic şi timbru şi am pus-o cu o emoţie extraordinară în cutia poştală.

7. Bunică-mea făcea turte, cu miere şi nuci şi esenţă de vanilie. Un strat de turte, miere, nuci pisate, vanilie, iar un strat de turte şi tot aşa. Alea trebuiau lăsate să se pătrundă. Drept pentru care haleam jumate şi mămaia mă alerga cu cleştele de la sobă.

8. Mă dădeam compulsiv cu săniuţa. Am simţit eu că nu-i a bine atîta zăpadă în cizme. Am ajuns acasă, la bunici, la căldură, m-am despuiat şi mi-am lipit picioarele de soba fierbinte. Care picioare erau foarte roşii şi degerate. Cînd m-a văzut bunică-meu s-a repezit afară şi a revenit cu un lighean plin de zăpadă şi s-a apucat să-mi frece ghietele obiecte. Am plîns mai rău ca Mircea Eliade, dar, datorită bunicului meu, n-am suferit vreo amputaţie.

9. Mergeam cu Pluguşorul şi-l ştiam pe tot (Nu-l mai ştiu, dar precis zace pe undeva prin creierul meu). Aveam clonţopel şi ne lua dracu’ de frig pluguşorînd pe uliţă. Aşa mi-am luat prima pereche de patine, care-mi erau mici, şi am patinat pe lacul de la gară din Sfîntu Gheorghe.



Citiţi şi

Azi, acum, îți faci timp!

Cami

Cireșele de mai

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,082 views

Your tuppence

  1. romeo / 16 March 2015 22:33

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro