Încotro se îndreaptă masculinitatea

Mihaela Cârlan

9 February 2014

Englezii chiar că sunt niște bărbați aparte…  Nu zâmbiți, că nu vorbesc despre cercetători, ei sunt o categorie aparte. Și ca să înțelegeți de ce-i pomenesc pe insulari, vă-ntreb mai întâi câți români preocupați de chestiunea din titlu cunoșteți ori care să vorbească elegant despre ce înseamnă să fii bărbat. Niciunul?!? Ei, bine, băieții din media britanică s-au întâlnit, zi de iarnă până-n seară, să dezbată documentat chestiunea și am aflat ce-au vorobit dintr-un articol  al lui Tom de Castella publicat în BBC News Magazine. Să vedem, deci, ce mai sunt bărbații azi… Sau, mai bine zis, ce cred ei că sunt.

1

“Bărbatul Nou era, pe vremuri, adică prin anii ’80, un mod radical de a descrie un bărbat care accepta cu inima deschisă egalitatea în viaţa de familie. O specie exotică, fericit să spele vasele sau să schimbe un scutec, descrisă în dicţionarul Oxford al limbii engleze cam așa: “bărbatul care respinge atitudinile sexiste şi rolul lui tradițional, mai ales în privinţa responsabilităţilor domestice şi îngrijirea copiilor şi care este (sau ar trebui să fie) grijuliu, sensibil şi non-agresiv“. Nu sună rău deloc, nu? Termenul a fost menţionat pentru prima dată în 1982, în Washington Post, într-un articol despre comedia “Tootsie”, în care Dustin Hoffman joacă un rol de travesti. Tot în dicționar apare și un citat din romanul lui Kate Atkinson, “În culisele muzeului”, publicat în 1995, roman a cărui naraţiune poartă cititorul cu multe decenii în urmă. “Eu şi Bunty eram în magazinul de telefonie mobilă Co-op…atunci când domnul Roper a apărut într-un suflet, foarte agitat şi grăbit, căutând detergent de rufe – un bărbat nou înainte de vreme.”

Martin Kelner, colaborator la BBC Radio 5 Live – Fighting Talk, avea deja copii în 1980 şi se considera un “Bărbat Nou”. “Presupun că am devenit un Bărbat Nou prin faptul că eram complet diferit de tatăl meu. Eram implicat trup şi suflet.” El a schimbat scutece “încă din prima zi”, toca tot felul de legume pentru supa copiilor săi şi se trezea noaptea să le pregătească biberonul cu lapte. O activitate prea puţin radicală – ar putea răspunde un tată din zilele noastre. Dar era o nouă abordare pentru generaţiile anterioare.

Astăzi, Bărbatul Nou e un soi de relicvă a istoriei sexelor. Editorialistul Giles Coren de la The Times susţine că Bărbatul Nou a devenit un soi de personaj amuzant de desene animate. “Erau nişte bărbaţi teribil de neajutoraţi, ţinând copii la piept. Mâncau legume şi renunţau la băutură. Stăteau un timp prin preajmă, de parcă ar fi fost în vizită, până ce realizau că femeile nu voiau să se culce cu ei.

Cele mai sugestive mi s-au părut posterele din Atena în care nişte bărbaţi tineri şi bine făcuţi ţineau în braţe copii mici,” spune scriitorul Mark Simpson. Intenţia era de a scoate în evidenţă sensibilitatea ca reacţie împotriva durităţii tradiţionale, cu toate că posterele au fost folosite şi ca instrument de marketing pentru femei, consideră el. “Dacă a existat într-adevăr un Bărbat Nou în anii ’80, acela a fost probabil Morissey – şi o mare parte din farmecul lui de atunci, pentru o generaţie întreagă de bărbaţi şi femei, s-a datorat tocmai intenţiei sale de a se împotrivi prejudecăţilor machiste şi imaginii de tată tradiţional, pentru a exprima în schimb emoţie şi calităţi “feminine”.

3

Etichetările vin şi se duc. La scurt timp a apărut şi Noul Băiat. Acesta reprezenta un amalgam de curente culturale, era cunoscut din show-urile de televiziune precum “Bărbaţii se poartă urât” şi Fantasy Football, din revistele pentru băieţi Loaded şi FHM, sau prin intermediul unor celebrităţi precum Chris Evans şi Liam Gallagher. În UK, cel puţin, Bărbatul Nou a devenit un termen folosit în mod curent de mass-media, cu toate că, probabil, mulţi taţi schimbau încă scutece şi tocau legume.

Dar prin anii 2000, publicaţia The Observer a prezis o revenire a termenului. “Lucru semnificativ, se pare că bărbaţii heterosexuali sunt preocupaţi de modă, ceea ce este un indiciu clar că Bărbatul Nou e pe cale de a lovi din nou.” A fost epoca lui David Beckham – un bărbat pe care nu-l deranjează să poarte un sarong, care nu bea alcool şi care are grijă atât de pectoralii săi cât şi de cele şase pacheţele de pe abdomen. Atunci a apărut conceptul “metrosexual”, un termen pe care Simpson pare să-l fi inventat în 1994, într-un articol din jurnalul The Independent: “Un ‘metrosexual’ bine îmbrăcat, la cei douăzeci de ani ai săi…are o piele perfectă, păr aranjat, geluit cu precizie, şi inspectează un stand cu after shave-uri scumpe.” Loţiunea hidratantă era obligatorie.

Beckham

Apoi curentul s-a schimbat din nou. În 2007, editorialista Barbara Ellen a scris despre bărbaţii metrosexuali: “Ar fi posibil ca post-feminismul să-şi fi creat propriul său monstru Frankenstein? Bărbatul care seamănă atât de mult cu o femeie este demodat?” Termenul “bărbat responsabil” a devenit destul de comun. Acesta era un concept din terminologia folosită în recrutarea de personal. Dicţionarul Oxford citează o scrisoare din 1947 către editorul ziarului The Times trimisă de Henry Strauss, un parlamentar conservator care se plângea că “a fi bărbat” nu este decât un americanism înşelător. “Este necesar ca sectoarele industriei să fie pline de bărbaţi puternici care-şi asumă responsabilitatea, sau de oameni în general?” întreba Strauss. “Este necesar ca acest verb tranzitiv simplu, care este unul dintre cele mai minunate din limba noastră, să devină tot atât de învechit în Anglia cum pare să fie şi în America?” Folosirea lui recentă este şi ea destul de controversată, ‘bărbatul responsabil’ de astăzi fiind un personaj superficial, cumva amuzant, pe stilul “încearcă să te concentrezi”, dar pe care feministele l-ar putea considera un “macho”. Unii folosesc chiar termenul de “femeie responsabilă”.

Chap Day

În acelaşi timp un grup mic de activişti pentru drepturile bărbaţilor, foarte devotaţi cauzei lor, au încercat să creeze o versiune masculină a feminismului. Cu toate astea, cauza pentru care luptă activiştii de sex masculin – având în vedere că bărbaţii încă domină atât de multe sectoare importante ale societăţii – îi amuză pe mulţi alţii. Multe dintre mişcările de astăzi ale bărbaţilor par să fie în legătură cu standardele vestimentare. The Chaps organizează o Olimpiadă unde îşi etalează mustăţile ghidon, căştile albe Safari, sacourile din tweed şi “pantalonii imaculaţi cu pliuri”.

În anul 2005, Marian Salzman a introdus în cartea ei, Viitorul bărbaţilor, un nou termen – “ubersexualul”Ubersexualii sunt siguri pe ei, masculini şi stilaţi, fiind adepţi ai calităţii, în orice domeniu,” spunea ea. Şi de atunci, firmele de publicitate şi cosmetice i-au luat în primire cu entuziasm. Dirk Haeusermann, director de creaţie al firmei de publicitate Draftfcb Deutschland, susţine că mişcarea hipster a pus bazele metrosexualităţii. “Ceea ce am observat este cum şi-au redescoperit bărbaţii masculinitatea fără a renunţa la acea atenţie deosebită pentru imaginea lor. Barba revine la putere, ca element important al mişcării hipster”.

E o distanţă cam mare până la Bărbatul Nou. “Nu mai ştiu ce înseamnă acest lucru”, spune Tim Samuels, prezentator al emisiunii Men’s Hour. O mare parte din teritoriul virgin pe care Bărbatul Nou ar fi trebuit să-l exploreze este considerat acum doar parte a calităţii de coleg, iubit sau soţ.” În schimb, cei care nu acţionează cu hotărâre în Statele Unite ar putea dobândi apelativul de “tată ratat.

Editorialistul David Aaronovitch de la Times susţine că “Bărbatul Nou” a fost un termen folosit de presă pentru a tulbura apele în ceea ce priveşte rolul sexelor. “Bărbatul Nou era un termen artistic, precum “ladette”, care sugerează discuţiile aprinse pe tema diferenţelor dintre sexe.” Dar astăzi termenul este exagerat. “Acel rol mult prea important al bărbatului în societate a dispărut – la fel şi nevoia pentru ceva numit Bărbatul Nou,” argumentează el.

Dar cât de mult s-a inversat rolul sexelor rămâne o sursă nesecată de dezbateri. Comentatorul Jon Snow, de la Channel Four, moderatorul unei discuţii în cadrul conferinţei, a ridicat din sprâncene recunoscând că s-a gândit la sex de fiecare dată când a cunoscut o femeie.

Iar Kelner consideră că unele dintre discuţiile despre convergenţa sexelor sunt exagerate. Pentru el, Bărbatul Nou însemna mai degrabă a fi înţelegător şi politicos cu partenera de viaţă, nefiind neapărat un semn că bărbaţii s-au schimbat în mod fundamental. “Întotdeauna va exista această latură primitivă a termenului,” spune Kelner. “Dacă bărbaţilor li se va oferi şansa, ei vor redeveni ceea ce au fost cu mulţi ani înainte, adică “un pic cam primitivi”.

Dar iată cum arăta bărbatul viitorului în viziunea lui Lev Troţki:

“Bărbatul îşi va propune să fie stăpân pe sentimentele sale, să-şi controleze instinctele şi să le ridice la înălţimea conştiinţei sale, să le facă transparente, să-şi extindă voinţa până în cele mai ascunse unghere ale sufletului şi astfel, să se ridice la un nou nivel, pentru a crea un prototip social şi biologic superior, sau – dacă preferaţi – un supraom.” A urmat “Noul bărbat sovietic”, prototipul bărbatului care avea să muncească din greu pentru binele comun. Cel mai faimos reprezentant al acestui concept a fost minerul Alexei Stakhanov.”

Acum, dacă ați avut răbdarea să citiți până la capăt, v-aș întreba ce fel de bărbat ați vrea lângă voi? 🙂

Citiţi şi

Bărbatul de dormitor și bărbatul de canapea

Unul iubeşte, celălalt nu preţuieşte

De ce am un câine și nu un iubit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,320 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro