Inimă roşie cu lapte dulce

Ana Barton

24 December 2013

Ana BartonUite, e multă vreme de când n-am mai scris direct de poala dumnezeirii. Şi-o să-ţi spun drept că n-am făcut-o pentru că mi-este foarte greu. Mi se-ntâmplă să dau peste numărul ăla din „Contrafort“, din 1994, cred, în care-am publicat primul text din viaţa asta. Se chema „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ“. Îl recitesc de fiecare dată şi mă aflu cu totul în el, chiar dacă a trecut viaţă multă, cu ale ei bune şi nu.

Nu te-aştepta să-ncerc să te duc pe vreun drum, să te cert sau să te conving de ceva. N-o s-o fac. Mi-eşti om, pe dinaintea credinţei ori necredinţei tale. Te respect şi te iubesc omeneşte. Nu te chem, nu te-alung. Te invit să ne-aşezăm o clipă scurtă şi să respirăm un pic în iarnă.

Şi nici n-o să-ţi povestesc de Pateric, de Limonariu sau de Lavsaicon. Dacă vei vrea, le vei găsi tu singur. Şi nici de Scriptură. Şi pe ea o afli când şi dacă-ţi este voia. N-o să te sperii cu răzbunări divine, următoare de păcate grele şi repetate.

Nu. O să-ţi spun doar că aproapele ăla despre care tot auzi eşti tu însuţi, înainte de-a fi oricare altul de lângă tine. Dacă nu eşti bun cu tine, n-ai să poţi fi cu nimeni. Dacă nu-ţi eşti drag, n-ai cum îndrăgi. Că inima e una şi-ncălzeşte soba ta, ca să poată da căldură şi-n afară. Adă lemne, om frumos.

Spaima de exemplul hristic e una adeseori paralizantă. Te faci mic şi te duci departe fiindcă simţi că nu exişti, prin comparaţie. Stai lângă mine azi. Şi eu sunt mică, nici eu nu ştiu, şi eu greşesc, nici eu nu pot. „Dumnezeul tău seamănă cu tine“, zicea Sfântul Marcu Ascetul. Adică suntem unici, oamenilor, iară proiecţia asupra dumnezeirii e alta dinspre şi pentru fiecare. Şi să nu ne temem, nici să ne ruşinăm de asta. „Cred, ajută, Doamne, necredinţei mele!“, e vorba altui Marcu, evanghelistul. Vorbă cu nădejde.

Galactotrofusa

Mi-amintesc o zbatere a mea din târzie adolescenţă. Îi spun duhovnicului meu că sunt supărată mult pe mine fiindcă nu sunt sigură că pot iubi, că mă frământă asta, că mă nelinişteşte şi greu amar îmi curge-n sânge. Plus că-s mult prea iute la mânie, chiar dacă nu şi fac ceva, dară gândesc şi mă-nfierbânt degrabă. „Stai întru linişte, fata mea, semeni cu mine. Şi eu mă-nfurii repede. Cât despre dragoste, să ştii că asta e un dar mare şi rar. Nu toţi oamenii pot iubi. Să nu te sperii, eşti copil, lasă inima să crească. Om vedea de-i aşa, au ba. Şi dacă n-o fi să fie, să te bucuri de cele bune ale tale, de virtuţile tale, că nu toţi suntem dăruiţi cu de toate. Numai că bine-i pentru noi şi pentru lume să creştem în cele bune pe care le-avem, iar ceilalţi, în cele ale lor. Aşa-i lumea frumoasă.“

Asta nu-i o predică. Recunosc, ascult cu atenţie predicile şi foarte des mă supăr pe ele. Aproape toate pot fi sintetizate aşa: „Nu faci, nu respecţi, te mănâncă iadul!.“ Pentru mine, lucrurile nu stau atât de simplu şi de categoric. Şi iar mi-amintesc de-o vorbă. Se spune că atunci când ajungi în rai, de trei lucruri eşti uimit: cum de-ai ajuns tocmai tu acolo, de ce nu sunt acolo aceia despre care erai sigur c-ar trebui să fie şi cum, Doamne, ţine-mă!, sunt acolo unii despre care ai fi băgat amândouă mâinile-n foc că n-ar putea să dea târcoale nici porţilor celor mari ale raiului. Asta, aşa, pentru când îţi vine să judeci…

Azi vin şi te rog să fii lapte dulce, ba chiar să dai în foc. Nu de Ajun şi de Crăciun, ci de tine, de ai tăi, de viaţă. Să te goleşti de orgoliu când te uiţi la oameni, iară asta te va creşte pe tine la inimă. Apăi, de vor spune că eşti numai bun de prostit, lasă-i. A fi vremea să-şi afle cu toţii creşterea. Nu-i menirea noastră să suflăm în flacără. Să nu-l asupreşti pe aproapele tău, fie că acela eşti tu ori altul. Dă-i inimă roşie cu lapte dulce şi-o linguriţă de lumină cu nuci coapte, dintr-un mijloc de cozonac. Cu vin, cum altfel?



Citiţi şi

Neiubitelor!

Sfânta

„După troleibuz și după bărbați nu alerga niciodată, unul pleacă, altul vine”.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,518 views

Your tuppence

  1. Cocoloaşe de argint – Talk Tabu | Catchy / 16 January 2014 11:00

    […] atâta timp destăinuindu-şi parcă la infinit pasiunile şi punem mâna pe telefon, tastând un mesaj pentru cel drag: “Ieşim şi noi azi?”. Când ne facem curaj să spunem mai mult, ne […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro