Înmormântare la Moldova

Catchy

6 February 2016

Cutumele religoase de la sat legate de înmormântare mi se par a fi izvoare inepuizabile de născociri penibile, amuzante și lipsite de rost. Apoi, organizarea unei astfel de procesiuni mi se pare colectivă. Că vrei, că nu vrei, îți vin toate rubedeniile până la gradul 14 și se implică activ în tot și toate.

Altfel, cum să nu mi se pară amuzant faptul că în tabloul unor oameni răvășiți de durere, totul pe un fond negru și un sicriu, se aude cotcodăcind o găină agitată, iar cineva întreabă: „stați, da’ găina unde e, să dea cineva găina peste groapă”. Apoi, într-o rumoare inexplicabilă, auzi: „văleu, da’ găina să n-o uitați”. Mă bușește necontrolat râsul și-mi spun în gând: What the fuck, care găină, a cui, ce să mai facă tata cu o găină? Așa aflu că se obișnuiește ca văduva să treacă grațiosă pe partea dreaptă a gropii și să înmâneze, peste groapă, ca un trofeu, găina, unui nevoiaș. Rămân ca proasta, cu un ochi la găină și cu celălalt la grimasa mamei care dezaprobă radical schema cu găina.

bocitoare

În drum spre cimitir se fac 12 opriri. Nimic de comentat. Se citesc 12 Evanghelii. Doar că, la fiecare oprire, femeia care a primit sarcina să facă lucrul acesta se contorsionează abil și reușește să strecoare sub mașina  mortuară un pachet care este musai să aibă o cană, o farfurie și un prosop. Pachetul rămâne sub mașină atât cât se citește Sfânta Evanghelie, apoi, mașina o ia din loc, dar cortegiul mortuar așteaptă câteva momente pentru că toată lumea știe de existența acelui pachet și de faptul că femeia care l-a pus acolo are nevoie de timp să-l și ridice. Uite că eu nu știu de existența  pachetului, am același start cu mașina și, neîndemânatică, mă împiedic de pachet. Mă aplec să-l ridic și, într-o fracțiunea de secundă, femeia năucită de imprudența comisă, mi-l smulge precum un vultur înfometat. Îmi șoptește la ureche că nu am voie să pun mîna pe pachet. Da’ nici eu nu întreb de ce și mergem mai departe…

Voi știți că la Moldova, în drum spre cimitir, se practică, la propriu, aruncatul cu monede? Ca la nunțile lăutarilor, cu singura diferență că ăia au bancnote. La fiecare oprire de citire a Evangheliei, un bărbat aruncă în spatele lui doi trei pumni de monede. Mă rog, în funcție de cât sunt de înstăriți sau de reputația decedatului, cred. Nu știu la ce folosește acest circ. Ce mi se pare amuzant este faptul că sătenii cunosc, firește, acest obicei, prin urmare, au oarecum un reflex discret de autoapărare atunci cînd știu că există riscul să le nimerească o monedă fix între ochi. Și mai amuzant este să-i privești pe cei care nu au habar că urmează o ploicică de monede și se trezesc loviți din senin.

Pe perioada celor trei zile de priveghi, oglinzile din case sunt acoperite. Prin urmare, chiar dacă arăți ca dracu, să nu te împingă păcatul să arunci o privire în oglindă. Aduce ghinion. Dacă o pisicuță blândă se plimbă agale și complet dezinteresată prin curtea casei, e semn rău, plus că se mobilizează câțiva bărbați într-o amplă acțiune de prindere a mâței. Ah, tot în cele trei zile de priveghi nu ai voie să faci baie. Dacă o faci, o faci pe barba ta, pe păcatele tale.

La țară, opulența are locul și rostul ei. Cu cât statutul răposatului a fost la loc de cinste în obștea sătească, cu atât plusezi ca prostu’ porțiile de mâncare. Altminteri, te faci de râs, ochii lumii vor privi cu dezgust faptul că intenționezi să te limitezi la o masă discretă oferită unor nevoiași. Nu, tati, festin culinar cu 200 de persoane, că doar a fost învățător.

Și tehnologia are rostul ei la o înmormântare la țară. După fiecare oprire de Evanghelie, la biserica din deal cineva trebuie să tragă o singură bătaie de clopot. Clopotarul n-are și veleități de clarvăzător. Prin urmare, este cam greu să se producă sincronizarea între bătaia clopotului și terminarea Evangheliei. Așa se face că mi-a fost dat să văd și să aud o femeie care părea mai degrabă infiltrată în grup, cu telefonul lipit de batic, spunând: „hai, trage-l”.

Iar dacă vreo babă neinvitată bocește de zor în casa ta, fapt ce te enervează teribil și încerci elegant să o inviți afară, aceasta îți va replica senin, cu zâmbetul pe buze: „păi, așa e bine, să plângi la mort, fata mea.”

Mereu în spun în gând: sigur aș fi râs strașnic cu tata.

Guestpost by Didona Goanță

Citiţi şi

Despre unele obiceiuri ale fetelor din Transilvania

Ce pățeau dragele bete pe vremea dacilor

Citiţi şi

Așa te iubesc primăvara

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

Ce nu e o problemă în România devine o problemă când te muți în altă țară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,037 views

Your tuppence

  1. claudia / 8 February 2016 23:09

    Textul e haios …. subiectul discutiei nu prea . Nu stiu cat va pasa Dvs. de obiceiurile populare pastrate de secole, dar de multe ori , in epoca consumatorismului, doar la sat mai gasesti acel parfum de epoca apusa si de obiceiuri traditionale romanesti. Poate ca unele devin ridicole, dar te pui cu credinta poporului? Ati vazut cati sunt indignati daca se leaga cineva de popii corupti? Ia incercati sa spuneti public ca in credinta sta ascuns doar un mijloc de prostire si manipulare a oamenilor … sa vedeti atunci cum veti fi executata public, mai ceva ca pe vremea Inchizitiei. Dar hai totusi sa nu ridicularizam obiceiurile stravechi romanesti …. Stiu, in plina globalizare, vi se pare decent si practic inmormantari ca in SUA sau in Europa vestica, rigide, scurte, pe fuga, fara prea multa bataie de cap sau compasiune, pe principiul ” mortii cu mortii, vii cu vii… “. Asa ne-au inlocuit si Dragobete cu Valentine Day, asa a prins si Haloween si altele … pe principiul consumaturismului globalizat.

    P.S. Sunt curioasa ce indicatii veti lasa familiei cu privire la propria dvs. inmormantare :-).

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. dani / 7 February 2016 13:41

    O inmormantare e grea,despartirea e grea dar,de aici pana la penibil e doar un pas,la bunica mea am ras si eu de o matusa care in momentul cand am trecut pe langa o fantana a zis ceva de genul,,scoal mama si bea apa,, pacat o fi fost dar m-a amuzat teribil,de altfel am avertizat-o pe mama sa nu se astepte sa scot vreo prostie de acest gen din gura la moarte ei.
    Oamenii nu inteleg ca durerea este in suflet,spun ceva de genul:ai vazut pe x-uleasca o lacrima n-a dat la moartea masii.
    Despre obiceiuri …no coment.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Monica V / 7 February 2016 0:33

    Imi cer iertare, am ras cu lacrimi… Mi am amintit de inmormantarea bunicii mele ( femeia cea mai iubita de mine pe Pamant). Tot in Moldova, tot la sat. Tot cu 200 de oameni veniti la pomana, tot cu gaina si toate cele.
    La unul dintre priveghiuri, bocea o femeie de mama focului. Nu o cunosteam defel, nici din vedere, nu pricepeam de ce sufera asa. Mi am zis: o fi vreo ruda nestiuta/uitata de mine? Mi au dat lacrimile de mila ei( pe bunica am plans o eu altfel si altadata) si tocmai ce vroiam sa o iau cumva in brate, cand vad ca se opreste brusc din plans si racnete, isi leaga mai strans baticul si spune senina: tare-as bea o gura de tuica fiarta, c am ragusit. Intai am zambit, apoi am chicotit, apoi am ras de a binelea, acolo, langa lavita unde era asezata bunica, acolo,de fata cu toti batranii si rudele din sat…
    Nu vreau sa lungesc descrierea, am mai chicotit si la groapa si la biserica, o babuta m a piscat zdravan de antebrat , de mi a facut vanataie.., noroc ca mama e intreaga la minte si nu s a suparat.Bunica m a iubit mult si sigur a zambit , daca m a putut auzi de acolo, din noua ei lume.
    Mai adaug si faptul ca daca nu ai bani, nu ai voie nici sa mori. Daca incurci lista cu galeti si prosoape, nu ti mai vorbesc neamurile pana la dezgropania de 7 ani.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  4. Adrian Luca / 6 February 2016 22:43

    Condoneanțe!

    E o adevărată nebunie cu tot. Și cu pomul ăla cu dulciuri pentru care se omoară lângă groapă și cu pomana pentru rude și cu coroanele și cu plătitul preoților și cu tot.
    Mai intri și în jocu prostilor, legi picioarele la mort și îi pui vata in nas. De parcă ar fugi undeva.
    Am trecut si eu prin circul asta cu bunica și mi s-a părut cea mai greu de manageriat situație din viața mea.
    Și scump… cam 10 000 de ron o înmormântare prin Neamț.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro