Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Întâmplări de la bloc

7 January 2017

carmen-sveduneacNu sunt eu rapsodul din George Enescu (cartierul ăsta s-a dovedit o alegere puţin inspirată), însă simt nevoia să îmi vărs năduful, nu-mi pot liniști părul ridicat pe ceafă.

8:30 am: mă îndreptam târâit spre baie când, zbang, mi-a fugit pământul de sub picioare. Cu panorama tavanului drept în frunte m-am trezit: lăţită şi udă. Stele verzi, albastre, carul mare, calea lactee, astre şi corpuri cereşti, faluşi… oare mi-am pierdut minţile?… şi ceva lichide acumulate peste noapte? Mi-am rostit cu voce tare numele meu şi cel al părinţilor, oraşul în care m-am născut.

Cum stăteam aşa, liniştită şi împrăştiată pe jos, notele de vârf ale unui miros picant îmi umezeau ochii. Pentru un moment, am crezut că am paralizat şi mi-am pierdut simţurile. Doar aşa îmi explicam de ce nu am simţit când şi dacă am făcut (rece?!) pe mine. Mişc cap, mâini, picioare: totul ok.

Gâlceavă în faţa uşii. Bate cineva. Deschid.

– Don’şoară, am desfundat canalizarea, 10 lei de persoană, am scăpat furtunul pe uşa dumneavoastră, dar ziceţi mersi, apa asta doar pute, trebuia să vedeţi ce am scos mai înainte! De nu eram eu, până diseară avea să înotaţi în căcat! Toţi!

viața la bloc

Mă uităm fix la individ, se făcea din ce în ce mai mic. Clipeam cu o mişcare lentă, controlată de Yoga!

– Adică apa de la fundul meu… adică am alunecat pe… adică rinichiul din stomacul meu, stomacul din gâtu’ mă’tii de nenorocit!!!

– 10 lei, don’şoară, că n-am toată ziua la dispoziţie!

– Ce 10 lei?! un căcat, fix un căcat vă dau! Cum aţi putut să-mi vărsaţi apa asta împuţită pe uşă?? Era să-mi rup gââââtul!!! Lsdjfbghlkjhgfghjk…

Baba de la etajul doi, cu o vulpe moartă în cap şi alta la gât:

– V-am zis să nu sunaţi la ea după ce i-aţi făcut!

– Şi tu, babă idioată, nu te băga! se inflamează desfundătorul de canale.

Înjurăturile pe care le-am auzit în dimineaţa asta sunt epice. Sentimentul că nu sunt singura nebună e inegalabil.

Au, mă dor toate…

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu există finaluri fericite

Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi

Savoarea vacanțelor à la française – Paris Can Wait

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,069 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro