Interviu cu Dumnezeu

28 September 2017

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;

– să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;

– să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele;

– să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Lynn Lemyre

©Lynn Lemyre

***

Acest text a fost atribuit lui Octavian Paler. Așa a circulat pe internetul românesc vreme îndelungată, deși Paler a negat că i-ar aparține.

“Aţi remarcat, sper, că discut ”familiar” cu Dumnezeu. Dar văd că şi dumneavoastră mă credeţi capabil să intentez un ”proces” Creatorului. Mă bănuiţi, chiar, de impretinența de a putea adună ”probe”, fie că apărător, fie că procuror, aşa cum am procedat cu Galilei sau cu Robespierre în cărţile mele. Fireşte, înţeleg că e o ironie. Va răspund, totuşi, serios. Dacă aş avea o asemenea impertinenţă, ar însemna că dispun de un punct de vedere, fie în privinţa existenţei lui Dumnezeu, fie în privinţa inexistenţei Lui. Or, eu n-am un asemenea punct de vedere. Mai mult: mi-ar fi frică să am! Maxima ‘obrăznicie’ pe care mi-am permis-o a fost să tresar când am aflat că Van Gogh concepea Judecata de Apoi că pe un moment în care Dumnezeu se va justifica pentru suferinţele pe care le-a tolerat.” Octavian Paler în “Convorbiri cu Octavian Paler / Daniel Cristea Enache – Bucureşti: Corint 2007; p. 85-89

 



Citiţi şi

Nu, puiule, nici eu nu te mai vreau!

N-ai cum să-l faci tu să mă sune, să mă placă, să mă invite în oraș

Pe drumul spre Golgota

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,147 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro