Între Ziua Nimicului şi Ziua Îndrăgostiţilor

Mihaela Cârlan

8 February 2011

Oricum aveam de gând să scriu despre 14 februarie, despre îndrăgostiţi şi des-drăgostiţi, despre toată zarva iscată de comercianţi, care nu declanşează decât o banală febră a cumpărăturilor şi nimic altceva. Şi numai bine mi-a picat să aflu că, din 1973 încoace, americanii sărbătoresc în fiecare an, pe 16 ianuarie, şi o National Nothing Day. Dincolo de anecdotica numelui, această zi nu e dedicată leneşilor, ci fiecărui cetăţean, pentru “a şedea şi a cugeta”.

Dacă tot am devenit mari importatori de sărbători, propun s-o înfiem şi pe aceasta, că zău nu ne-ar strica o zi oficială de singurătate meditativă. Şi, cum pică înainte de 14 februarie, ar fi chiar bine venită ca prilej de introspecţie, urmată de răgazul pentru a ne calibra aşteptările romantice.  

Pe scurt, ziua asta nu ne poate găsi lângă un bărbat decât în unul din trei feluri: simţindu-ne oriunde între primul şi al nouălea cer (a venit Sfântul Valentin!); 2. simţindu-ne nicicum (ori e ziua îndrăgostiţilor, ori a morţilor, cam tot una e, deci (ne) putem da de pomană) sau 3. simţindu-ne mizerabil (a venit tot Sfântul Aşteaptă!).

Felurile 1 şi 2 nu mai au nevoie de explicaţii. Dar pentru nefericire ar cam fi nevoie şi de explicaţii, şi de soluţii. Suferim pentru că încă ne mai pasă. Ne doare prezentul continuu falling out of love şi tânjim după falling in love. Da, ştim că îndrăgostirea este doar o scurtă tranziţie extatică de la nimic la un larger than life. Dar, oricât s-ar fi erodat acesta, dacă am rămas împreună, ceva a fost, mai este, ceva a meritat şi mai merită. Doar că cineva n-a mai fost la fel de atent.   

Cine? Păi, cel mai la îndemână ne e să punem toate motivele de nefericire în cârca bărbatului. Ce-aţi zice, însă, să ne privim pe noi, dar nu în oglindă, ci prin ochii lui? Noi ne-am lua de nevastă? Nu zic că bărbaţii sunt lacrimă, dar pe ei nici n-are rost să-i întrebăm ce-ar gândi, ar face ori n-ar face, dacă ar fi femeie, pentru că n-ar concepe să schimbe nici imaginar rolurile. Noi, însă, cred că putem face asta, fiindcă suntem de la natură mai intuitive şi mai puţin orgolioase decât ei. Şi din comparaţia celei de acum cu cea de la început, de la gesturi şi atitudini, la vorbe şi fapte, s-ar putea să ne descoperim greu de recunoscut şi de plăcut. Şi atunci, lui de ce i-am mai plăcea?  

Deci, la ce concluzie ai ajuns? Astăzi, dacă ai fi el, ai mai face pasul cel mare cu tine? Dacă ai răspuns cam repede “da”, poate că ai dreptate, dar se spune că primeşti cu măsura cu care dai. A ta n-a ajuns cumva mai potrivită pentru un liliputan decât pentru Guliver? Dacă răspunsul a fost “nu”, arată-i azi, mâine, o viaţă, că TU eşti, că te-ai trezit şi te-ai întors acasă. La bună reîndrăgostire! 🙂

Nedumerire

Cum să numeşti falling ce simţi când te îndrăgosteşti, când de fapt aproape levitezi? Verbul ăsta are majoritar sensuri coşmareşti – a cădea, a se prăbuşi, a se ruina, a se surpa, a muri în luptă, a fi întemniţat, a pieri, a capitula, a intra în posesia cuiva, a decădea moral, a se descompune, a coborî – şi doar unul singur care descrie, contrastant, cea mai înflăcărată trăire umană. Dar dacă…?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,401 views

Your tuppence

  1. Elena / 13 February 2011 0:09

    Eu nu înțeleg de ce am importat sărbătoarea asta din moment ce avem și noi una, de altfel mult mai frumoasă. Fără inimioare, cutii de ciocolată, buchete de flori, bijuterii scumpe, etc. Din punctul meu de vedere Sărbătoarea de Dragobete este mult mai plăcută decât “Valentine’s day”, pentru că este mult mai liniștită, mai pură, mai originală. Odată cu Sf. Valentin (sinceră să fiu nici nu știu să avem un Sf. Valentin pe 14 februarie, și dacă avem vă rog să îmi spuneți și mie) am îngropat ce ne-a fost lăsat de la străbuni, și pentru ce? Pentru lucruri? De ce trebuie să existe o sărbătoare specifică iubirii ca un bărbat sa îi cumpere o floare femeii pe care se presupune că o iubește? Tatăl meu îi cumpără mamei flori fără nici un motiv, indiferent de ziua din an. Dar întrebarea care mă macină cel mai mult este de ce dacă o femeie nu are partener în ziua respectivă trebuie sa fie totodată și tristă sau deprimată? Omul își poate exprima iubirea față de cineva sau ceva în orice formă. Fără să mai trebuiască să spună ce simte. Părerea mea sinceră este că fiecare dintre noi putem să iubim, și o facem de multe ori involuntar, față de orice.

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
  2. GABRIELA ROMARIA / 11 February 2011 15:48

    Iti multumesc pentru articolul acesta atât de frumos scris.

    Deşi ai perfectă dreptate că de fapt această zi a devenit un paravan al comercianţilor ȋn setea lor de a ne băga pe gât cât mai multe produse – le-aş spune dulcegării, balonaşe, felicitări cu inimi roşii străpunse de săgeţica lui Cupidon cel Şmecheraş, flori, flori şi iar flori de toate culorile… prăjiturele care ţi se topesc pe limbă ȋnainte de a le mesteca, pupici care ȋti dau fiori şi te fac să zbori ca şi Ileana Cosânzeana pe căluţul cel fermecat al lui Făt-Frumos, din Lacrimă sau poate, din laptişor de matcă, şi aş putea continua aşa până mâine…. Ȋnsă ȋnainte de a pleca de aici aş dori să ȋţi spun ceva iubita mea!

    Nu sunt de accord că noi, femeile suntem vinovate pentru dez-ȋndrăgostire! Este clar, aşa cum ai specificat, dragă Mihaela, că cineva nu a mai fost atent! No questions about that!
    Mi-a plăcut ceea ce ai scris, doar că eu aş fi folosit afirmativul ȋn acea propoziţie, atât de memorabilă pentru mine! Ȋnsă tu ai preferat ȋnterogaţia, lăsându-ne pe noi, femeile, puţin ȋn dubii! „Cine? (e vinovatul pentru dez-ȋndrăgostire) Păi, cel mai la îndemână ne e să punem toate motivele de nefericire în cârca bărbatului.”

    Este clar că atunci când femeia nu mai primeşte atenţia şi dragostea pe care, de alfel, o merită, ea va suferi un aşa zis „falling out of love” şi aceasta nu ȋnseamnă neapărat că „dezastrul” bate la uşă, ci poate că ceva nou, şi chiar mai frumos o aşteaptă… Ea doar trebuie să se hotărască să deschidă uşa inimii sale noii iubiri care arde nerăbdătoare ca un copil…. Ah… ce frumos este să te ȋndrăgosteşti din nou! La orice vârstă… sentimentul este acelaşi!

    Pentru tine, draga Mihaela si pentru toate FEMEILE CATCHY, sa aveti UN VALENTINE DAY asa cum l-ati visat!

    Cu drag, Gabriela Romaria

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro