Ioan Paul – gură de aur

Ana Barton

16 October 2013

Acum 35 de ani, la Roma, cardinalul Karol Wojtyla a fost ales papă. De-atunci, imaginea papalităţii s-a schimbat. Prin el însuşi. Gesturi fără precedent în istoria papalităţii a făcut Ioan Paul, mai ales în ce priveşte relaţiile ecumenice. Dar ceea ce se suprapune imaginii lui pentru totdeauna este cuvântul. Ioan Paul al II-lea a ştiut care este puterea vorbei şi, mai ales, faptul că niciun mesaj nu-şi împlineşte rostul dacă-l arunci în eter, dacă nu te uiţi cu atenţie la cei cărora li te adresezi.

Binecuvântând

L-am văzut în 1999, pe vremea când eram studentă la Teologie. Nu ştiu de ce, dar de dimineaţă, înainte de a pleca de la cămin, mi-am împletit părul cunună. Am ajuns la Patriarhie şi-a-nceput aşteptarea. Din papamobil a coborât un om eminamente alb, un om nou şi vechi, cu un zâmbet continuu-n ochi, mişcându-se greu, dar hotărât, adus tare de spate, însă trecând peste asta, ridicându-şi dreapta la binecuvântare. La un moment dat, am ajuns în faţa lui. Ceva mi-a zis, poate „Te binecuvântez“, poate altceva, nu-mi amintesc decât lumina venită dinspre el şi tremurul care devenisem dintr-odată. M-am aplecat mult în faţa lui şi-am simţit aceeaşi dreaptă pe împletitura părului. Nimeni nu mi-a mai dăruit vreodată o astfel de emoţie. Şi mult aş mai vrea-o.

Intrând în catedrală

La viaţa lui s-a atentat de patru ori. În 1981, a fost chiar împuşcat. Ce-a făcut papa? Şi-a vizitat atentatorul în închisoare, l-a binecuvântat, i-a spus că l-a iertat şi-au stat de vorbă. „O mână a stabilit traiectoria glonţului, o alta i-a modificat-o“, a spus papa. O declaraţie de credinţă, simplă şi directă.

Iertându-l pe cel care-a vrut să-l ucidă

Papa Ioan Paul, care va fi trecut în rândul sfinţilor la anul, pe 27 aprilie, a fost omul vorbei drepte şi-al gestului clar, un om care a ştiut că un papă râde şi-i face şi pe alţii să râdă. Fiindcă râsul depăşeşte graniţa comunicării şi poate deveni, dacă vine din suflet, însăşi comuniunea.

Jucându-se

Unul dintre rosturile sale, mă gândesc, trebuie să fi fost acela de a fi dat drumul înspre lume cuvântului cald, niciodată sec, buzelor de suveran care sărută pământul sfânt al oricărei ţări în care ajunge, îmbrăţişării strânse pe care i-o dai celui care-a vrut să te ucidă, privitului în oameni, nu prin oameni. Şi, poate înaintea tuturor acestora, îi datorăm papei Ioan Paul al II-lea faptul că ne-a învăţat că dacă nu-ţi pasă cum anume spui ce ai de spus, nu te mira că vorbeşti pustiului. Pentru că numai felul vorbei, leagănul în care-o aşezi, îi împlineşte rostul.

Citiţi şi

“Foloseşti vreun contraceptiv?” “Menopauza” “Wow, ce noroc!”

Oricât ar dura, să te bucuri că l-ai întâlnit

Un bădăran înfumurat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
367 views

Your tuppence

  1. Paul / 20 October 2015 16:35

    In 2006 la Congresul Teologico-Pastoral de la Valencia s-a argumentat ca Papa Ioan Paul al – II – lea este “unul dintre cei mai mari păstori ai familiei din istoria Bisericii Catolice”.
    Unii oamenii puternici (dar slabi) sunt orbiti de putere, iar altii de bani si isi neglijeaza familia..
    Papa Ioan Paul al – II – lea a stiu si a pretuit faptul ca familia sta la baza societatii!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihai Maxim / 19 October 2013 17:39

    Am să repet până la sațietate vorbele profesorului meu, domnul A.M. Ciobanu: oamenii cu adevărat mari, sunt buni și simpli.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro