Ipoteza “Fără tine”

Maria Luiza Zan

11 April 2012

M-am obişnuit fără tine. De când mi-ai spus prima dată că nu ar trebui să te vreau. Că eşti defect, că eşti aşa şi pe dincolo. Şi fără tine am tot fost. Unul, altul mi-au trecut prin braţe şi tot fără tine am fost. Nu te-am avut nicio secundă, că te-ai tot împărţit în stânga şi în dreapta şi m-ai izbăvit de fericire.

A, a fost o vreme când am fost cu tine, în feluri și feluri, nu din acelea cunoscute de lume. Din alte feluri. Nu vorbite, nu făcute. Simțite.

Erai al meu, eram în tine și pulsam sângele meu în venele tale. Eram mai aproape de tine decât vena cavă.

Dar tot fără tine eram.

Nu pulsai la rândul tău sângele tău în mine. Nu lăsai să treacă de tine ființa ta. Te păstrai, cum te păstrezi acum, cum te sechestrezi în fața întregimii sufletului meu pe care ți-o aștern la picioare.

“Of” este un cuvânt pe care l-aș face cântec lung de 5 ani și cu un singur cuvânt.

Vine Paștele și iar mă găsește sărbatoarea fără bucurie.

Sunt mică și pustie. Sunt ca o zambilă veștejită. Ca o linguriță ruginită. Ca o husă de telefon ruptă la cusături. Sunt ca o cutie de scobitori goală. Ca un fir de nisip pe fundul mării. Fără sens.

Haide, vino. Vino să îmi spui că nu ți-am aparținut, că nu mi-ai aparținut. Că nu am fost niciodată fericită cu tine, pentru că tu de fapt nu erai acolo, erai altundeva și plecai mereu în altă parte.

fără tine

Am fost fără tine de când te-am văzut. Erai deja luat.

Dar tu, tu ai să mă iei cu tine în fiecare clipă a vieții tale, câte zile o să trăiesc și, poate, și după ce nu o să mai trăiesc.

Până când nu te-am iubit, totul a fost simplu, pentru că m-am avut pe mine. Acum, nu mă mai am. Îți urez baftă în colaborarea cu acest suflet zbuciumat care nu îmi mai aparține de ani de zile.

În concluzie, aș vrea să știi că fără mine mi-e ușor să trăiesc, dar fără tine, mi-e imposibil.

Ipoteza “Fără Tine”, așa cum mi-o descrii tu, nu există, este o prezumție greșită.

La fel cum prezumpția că tu vei citi aceste rânduri și că vei înțelege este falsă. Dar eu deja știu asta. Și nu emit ipoteze.

Te iubesc.

Luiza

Citiţi şi

Cafeaua cu tine

Ne vom bucura mâine, azi suntem prea ocupați

E perfect pentru tine, dar e al altei femei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
20,296 views
Tag-uri:

Your tuppence

  1. Raluca / 2 January 2017 22:04

    Ce poti sa-i ceri inimii? Ca ea nu intreaba daca e bine, daca e corect, daca se poate. Nu cere vreo permisiune sa se indragosteasca. Nu tine cont de varsta, de statut, de nimic. Doar vrea si cere,cere,cere cu ardoare ce vrea. Si nu intelege. Si nici nu ai cum sa-i explici. Si ii e dor si o doare. Si ii spui ca nu e bine, ca nu are cum sa primeasca ce vrea, pentru ca e imposibil, ca ce vrea ea e interzis si ca pur si simplu NU SE POATE! Dar e surda si oarba. Nu aude si nu vede decat ce vrea. Iar tie nu-ti ramane decat sa speri ca nu va mai cere, ca nu va mai vrea…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. owl / 16 September 2016 14:13

    si eu pe tine

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  3. Lilia / 31 March 2016 10:21

    ia mai da-l in dragostea ta!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. red / 19 July 2012 20:56

    stiu despre ce scrii, cunosc prea bine limba pe care o vorbesti. din pacate

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 23 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro