Ispita miracolului

Andi Valachi

31 October 2014

Andi ValachiPsihologii spun că atunci când suntem copii avem o viziune egocentrică a lumii. Așa că este numai normal ca orice adolescent să creadă că este un miracol în devenire. E stăpânit de sentimentul că închide înlăuntrul său o trăsătură excepțională care, o dată ce va fi eliberat din chingile sociale (părinți, liceu, facultate, stăruință) va exploda și-l va duce pe culmile succesului. De ce n-ar fi astfel? Un tânăr cântă îngerește la un concurs și devine o vedetă, un altul abandonează facultatea și devine miliardar, o fată frumoasă este “culeasă” din slujba ei de chelneriță de către un milionar care-i oferă tot ce și-a dorit vreodată, un puștan deschide propriul canal Youtube și sponsorii îl îmbogățesc.

Adevărul este că iubim miracolele. Le iubim atât de mult încât media scormonește în lung și în lat lumea celor 7 miliarde de oameni și ni le vâră sub nas, creându-ne impresia că miracolele sunt mai banale decât sunt cu adevărat. Uitate sunt timpurile când părinții și mediul ne băteau în cap cu zicale prăfuite gen “nu tot ce zboară se mănâncă”. Cei mai tineri n-au primit asemenea sfaturi iar cei din generația mea, majoritatea, au uitat de ele. Până și cei care le oferea acum 20-30 de ani s-au răzgândit și se căiesc că le-au transmis progeniturilor lor.

Timpul trece și, hrănită de sutele și miile de capete ale mediei, speranța noastră în miracole nu slăbește. Din contră, se accentuează și treptat ajungem să ne construim viața în jurul acestei speranțe. Un șomer a câștigat loteria. Un boschetar care cerșește la intersecție este descoperit pentru vocea lui senzațională, i se plătesc 300,000$ pentru a scrie o carte cu povestea vieții sale și primește slujbe la Hollywood. O secretară este pusă pe listele electorale ale unui partid într-o circumscripție în care n-au nici o șansă și, deși nu face nici un fel de eforturi în campanie, este votată în Parlamentul Canadei. Iată că se poate!

Speranța în miracole devine un soi de credință care ne ghidează viața. N-ar fi nimic rău în acest lucru. Un dram de credință, se spune, te poate duce departe. Din nefericire, societatea modernă este și un loc al nerăbdării. “Repede” a picat din așteptările sociale, a fost redefinit și este pe cale să fie înlocuit de “instantaneu”. Când suntem înșelați în așteptările noastre fundamentate pe conceptul de “miracol” ne simțim înșelați, abandonați, năpăstuiți și, ca atare, devenim foarte, foarte nefericiți.

Nu vorbesc din auzite, ci din studiul amănunțit al cobaiului preferat: eu însumi. Ani întregi am brodat visuri nerealiste: bogăție căzută din cer, respect câștigat la cerere, faimă câștigată prin geniu și deloc prin muncă, relații împlinite instantaneu și independență când nu sunt într-un chef romantic. Când lucrurile n-au stat așa – pentru că trăiam o viață reală și nu un miracol – m-am cufundat în supărare și mânie, în frustrare pe care am vărsat-o în jurul meu și care mi-a înrăutățit existența.

Lucrurile, pentru mine, n-au început să se îndrepte decât atunci când am realizat ceva extrem de supărător: nu există miracole. Chiar și dacă există, n-am voie – pentru propriul meu bine – să contez pe ele. Trebuie să-mi plănuiesc viața ca și cum ele n-ar exista.

Este cumplit să realizezi acest lucru. Simți cum lumea pe care o cunoșteai se scufundă. Realitatea te invadează: rece, impersonală și, mai ales, complet indiferentă la sentimentele tale.

Trebuie, de exemplu, să accepți că nu există o soluție simplă și directă la problemele economice și sociale ale unei națiuni. Nu, deși românii îl caută de aproape 25 de ani, nu există un conducător (iubit și nici măcar unul urât) care să îndrepte viața noastră. Înțelegi că revoluțiile și aruncatul cu piatră, răsturnarea brazdei, dincolo de descărcarea de moment pe care ți-o oferă, nu vor rezolva nimic. Nu, nu vei câștiga loteria. O oră de morală după o notă proastă și țipatul nu vor îndrepta apucăturile proaste ale copilului tău. Sănătos și slab nu vei deveni printr-o dietă exotică de acai berry sau una neaoșă cu varză murată. Respectul nu-l vei câștiga într-o clipă strigând “știi cine sunt eu și câte am făcut”.

Este deprimant, nu pot spune că nu este. Cel puțin în prima instanță, realizarea te copleșește. Apoi, însă, pas cu pas, disperarea începe să facă loc lucidității. Începi să vezi adevărul și îți dai seama că n-ai nevoie de aceste miracole căzute din cer. De ce? Pentru că le poți crea singur. Abia când înțelegi și accepți această te vei potoli.

Accepți că nici un singur politician nu-ți va face viața mai bună, oricât de puternic este el. Singur(ă) îți poți asigura prosperitatea muncind, economisind, investind, cu răbdare întinsă pe zeci de ani. Înveți că nu vei schimba legile înjurând pe Facebook sau la crâșmă ci numai cu atitudine civică, bucată cu bucată forțându-i pe cei aleși să-ți slujească interesele. Pricepi, în cele din urmă că educația unui copil este o treabă de durată, zi de zi, ceas de ceas de discuții, de apropiere, de încurajări și dojeni făcute cu asprime dar nu la mânie. Nu ai cum schimba lumea ci numai lumea ta – în care nu lași decât pe cei ce sunt respectuoși, onești și-ți vor binele. Înveți să nu te mai pliezi după moravurile zilei ci să-ți vezi de drum și să faci ceea ce știi că este bine. Afli, dacă dorești și ai capacitatea, că în spatele succesului financiar și al faimei, stau mii și zeci de mii de ore de muncă, dedicație, pasiune. O viață lungă și plină de sănătate și o talie suplă, prezentabilă ți-o poți asigura singur(ă), cu sport, cu echilibru și control asupra obiceiurilor distructive în care te-ai complăcut. Zi după zi trebuie exercitat acest control, până când devine o a doua natură.

lottery winner

Pentru cei mai mulți dintre noi, acestea sunt unicele „miracole” ce ne sunt hărăzite – cele pe care noi înșile le creăm. Iar când, contemplând miracole căzute din cer, puse în fața noastră de mass media, ne trezim frustrați și ne simțim bătuți de soartă, n-avem decât să privim în spatele lor ca să ne reamintim că aceste miracole nu dăinuiesc decât un timp scurt. E suficient să faceți o căutare pe Google pe sintagme deprimante ca „lottery winners sad stories” sau „lottery winner suicide” și veți afla – așa cum declară Robert Thompson, președintele Sage Financial Design, aici – că, în majoritatea cazurilor, în 3 până la 5 ani, câștigurile au fost pierdute, de multe ori totodată cu câștigătorul. Nu este universal valabil – sunt suficiente cazuri de oameni care au folosit banii ca să pornească afaceri sau asociații de caritate și care au vieți împlinite, fericire. Chiar și aceasta nu face decât să sublinieze că, în cele din urmă, în cazul acestor câștiguri neașteptate, tot noi suntem cei care facem diferența între „miracol” și „coșmar”.

Este clar că n-am să renunț la a spera într-un miracol de anvergură în viața mea. N-aș avea cum, mi-aș nega natura umană. Doar că n-am să-mi mai țin respirația așteptându-l, ca să nu învineţesc la față și n-am să mă dau cu fundul de pământ atunci când rămân fără răbdare. Am să continui să clădesc „micul miracol”, să-mi conduc lumea după principiile clasice care – deși continuu negate de mințile mici pentru care tot ce este nou este bun – sunt reconfirmate, din nou și din nou, de rezultate. Familia, munca susținută, cumpătarea, decența în limbaj și acțiune, autocontrolul – acestea sunt miracolele omului de rând. Iar când și dacă un miracol de genul celor „căzute din cer” îmi va pica în poală, dacă faima și bogăția îmi vor tăia pe neașteptate drumul, îmi place să cred că-l voi folosi cu chibzuință, ca să amplific micile miracole din viața mea.



Citiţi şi

România, între ospitalitate şi decor

Știi cum îmi dau seama că ești prost?

Din aventurile unei femei măritate (I)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
463 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro