Iubire până la capăt

Nora Dincă

22 December 2014

Nora DincăNu știu cum arată iubirile până la capăt. Nu le-am văzut niciodată. De-aproape. Doar filme, povești de demult, romane. Ficțiune, deci. Nimic concret. În viața reală, trăită de mine, părinții mei s-au despărțit, părinții prietenilor/cunoscuților s-au despărțit (iar cei care încă mai sunt împreună fie își fac viața un iad, fie se urăsc mocnit), prietenii/cunoscuții mei s-au despărțit, eu m-am tot despărțit… Bunicii mei au fost împreună până la sfârșitul zilelor lor, dar dormeau în paturi separate… Ar fi iubirea pentru fiul meu, dar nici aia nu e până la capăt, că intră la categoria infinit, deci e fără capăt. 🙂 Nu se pune.

Și totuși, mi-e dragă ideea de iubire până la capăt. Am visat mereu la ea – dar să nu spuneți, că e secret. 🙂 Și imi place viața în doi! Cred în ea. Cred în viața împreună, zi și noapte, sub același acoperiș – e un test vital pentru o relație. Nu cred în relațiile „fiecare la el acasă”. Alea nu sunt relații. Sunt amiciții, presărate cu sex ocazional, cel mai probabil și de proastă calitate (și amiciția, și sexul). Nu le consider nici măcar ezitări ale unor nehotărâți. Fiecare la el acasă înseamnă „mi-ești simpatic(ă), dar nu te iubesc, nu am nevoie nici măcar să aflu cum mi-ar fi cu tine, pentru că știu sigur că nu ești tu acela/aceea”. Când iubești, vrei să respiri lângă omul ăla fiecare respirație. Vrei să adormi cu el, să te trezești cu el, să râzi cu el, să mănânci cu el, să mergeți la piață împreună, să-l ții în brațe că a avut o zi grea, să-l îngrijești când e bolnav. Când iubești nu mai există jocuri, strategii, calcule meschine, orgolii, temeri, alternative. E fără plasă de siguranță și așa trebuie să fie -intens și amețitor. Dacă o conjuctură nefericită te ține departe de cel pe care-l iubești, aerul tău rămâne, cumva, la el.

Văd că acum se poartă relațiile relaxate -”suntem împreună, dar separat, avem o relație matură (ce Dumezeu, că doar n-o să ne purtăm ca la 14 ani!) ne simțim bine, dar cu măsură”. Aud teorii gen „Ce rost are să ne complicăm, avem o relație fără obligații, suntem liberi să facem ce ne place, oricând, oricum nimic nu durează, deci să ne mulțumim cu o viață bună, liniștită”. Pe bune??! E ca și cum ai spune că e mai safe să nu dansezi, că poate-ți rupi vreun picior, sau n-ai mușca din măr de teamă să nu-ți rupi dinții. Ce e porcăria asta??? Sunt un om deschis la alte păreri și foarte tolerant, dar asta e ceva ce pur și simplu nu pot procesa, accepta – mi se pare o aberație atât de copleșitoare că îmi doresc să am o superputere magică și să transfer oamenii cu astfel de pledoarii în ființa mea, să poată vedea cu ochii mei, simți cu sufletul meu, să poată înțelege ce pierd.

iubire până la capăt

Unii sunt de părere că la intensități atât de mari, o relație arde cu repeziciunea unui foc de paie. Se consumă prea repede (de parcă ar putea ști cineva care este potențialul unei relații – poate tocmai ai dat peste o mină de cărbuni!). Și oricum, ce nebunie e asta?! Aleg să dau o ciocolată prin răzătoare și să consum câte un gram pe săptămână, că vai o termin prea repede sau poate mi se apleacă – și, de fapt, să nu aflu niciodată gustul ciocolatei – sau aleg să o mănânc cu poftă, cu două mâini, să o ling de pe degete, să o savurez cu toate simțurile, să-mi bucur sufletul, să-mi inund fiecare celulă cu gustul de ciocolată, să transform ciocolata aceea într-o amintire de neuitat pentru sufletul și toate celulele mele?! Minunată stare de grație și de viu! Da. Sunt pofticioasă. Chiar lacomă. Vreau tot și acum. Și, ce să vezi, nu mi s-a aplecat niciodată! Adulmec de la o poștă mirosul de frumusețe și nu mi-o refuz pentru nimic în lume – frumusețea e ceva atât de rar! Mi-am trăit îndrăgostelile cu voluptate – am dat tot, am primit tot. Uneori ele s-au transformat în iubire. Nu vă pot povesti despre una până la capăt, pentru că n-am ajuns încă la capăt. Că au durat trei luni, sau 10 ani, au fost trăite zi și noapte, cu tot ce au adus zilele și nopțile – dragoste nebună, dialoguri minunate, tandrețe, prietenie, lacrimi, sacrificii, certuri, boală – toate au avut multă frumusețe și au lăsat în urmă-le și mai multă frumusețe, și de-o parte și de alta.

Timp petrecut împreună – piatra de temelie a orice. Fără această investiție, fără să-ți dăruiești timpul vieții tale, nu poți construi nimic pe lumea asta. O casă -cărămidă peste cărămidă, presupune prezența ta fizică, timp, viața ta; o grădină – o sapi, o uzi, o cureți de buruieni – timp fizic; un copil, o carte, o poezie, o pictură, o simfonie, un spectacol, orice! TOATE pe lumea asta se hrănesc în primul rând cu timpul tău.

„Timpul erodează relațiile de cuplu. Distruge romantismul.” Nu cred că timpul este dușmanul – timpul ne justifică trecerea, el construiește legături minunate între oameni, ne arată care ne sunt prietenii, ne dăruiește amintiri. Dar, da, are și obiceiul nesuferit (care nu ne convine deloc, motiv pentru care îi punem în cârcă toate oalele sparte) de a săpa constant după minusuri și a pune lupa pe ele – lipsa noastră de imaginație, micimile noastre, incompatibilitățile dintre noi. Iată, deci, nici timpul nu e perfect! Dar cu siguranță nu el e responsabil pentru relațiile noastre eșuate. Grijile, sărăcia, oboseala cronică – astea erodează o relație. Dragostea nu învinge totul, din păcate. Nici cea mai autentică, și reciprocă, și minunată, dragoste, nu poate răzbi fără înțelepciune, răbdare și-un strop de noroc.

Iubirile mari poate sunt cumva dictate de stele, dar scrierea o facem noi, aici, pe pământ. La noi e puterea de a le trăi „până la capăt”.

Concluzie : „a fi” cu cineva nu se poate decât trăind cu acel cineva. Trăindu-l – zile, săptămâni, luni, ani, zeci de ani sau o viață. Fiecare, după stelele și (ne)putințele noastre.



Citiţi şi

Ai mei ani 40…

Nu mai pot

Cami

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,921 views

Your tuppence

  1. Cristi R. / 25 February 2015 14:54

    “Când iubești nu mai există jocuri, strategii, calcule meschine, orgolii, temeri, alternative.”
    Numai un om capabil sa iubeasca dezinteresat, posesor al stiintei iertarii, putea face o astfel de afirmatie si putea scrie un text atat de reusit.
    Se simte ca esti un om bun.
    Se pare ca esti o adepta inversunata a laitmotivului : “Daca dragoste nu e, nimic nu e!”
    Nora, iti multumesc si iti doresc sa fi permanent inconjurata de iubire.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. francisca / 25 February 2015 10:53

    Adaug la cele scrise ca uneori mai sunt desmierdata si cu:
    – Hai, grabeste-te babuta incapatanata !
    – Esti o matriosca sucita !
    – Iar ai uitat lumina aprinsa, de cate ori sa-ti mai spun ca trebuie sa fii atenta cand pleci de acasa !
    Replica mea este deobicei :
    – Esti nu hodorog batran, baiete !
    Astea asa, ca divertisment

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • Nora Dinca / 27 February 2015 22:32

      Va multumesc tuturor -citindu-mi randurile-gandurile, mi-ati daruit in primul rand timp din vietile voastre. Apoi, va multumesc pentru aprecieri si gandurile bune. Dna Francisca, va iubesc! Mai frumos raspuns la tot ce-am scris, nici ca se putea! <3

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  3. francisca / 25 February 2015 10:10

    Of, fetelor, fetelor! Sunt si eu o fata care are 60 de ani, spun fata deoarece sotul meu care are 61 de ani imi spune – fetita mea -Avem 30 de ani de casatorie, 4 fete maritate
    fiecare cu 2 copii, deci 6 nepoti.Nu despre copii si nepoti vreau sa va spun ci despre aceasta iubire, subiect atat de mult dezbatut. La inceput a fost patima, pasiunea, indragostirea si iubirea. Apoi, treptat, totul s-a transformat intr-o alta traire, mai asezata, mai putin tensionata, mai putine intrebari, o iubire molcoma si duioasa pentru omul meu cu care am depasit incercari, boli, situatii neplacute, certuri din te miri ce.Am ramas singuri in casa pana mai ieri plina de copii.La inceput am fost putin, derutati, speriati din cauza intrebarii: – Si acuma, oare,ce vom face cu noi doi?
    Nu dupa mult timp ne-am dat seama ca ne simtim bine, chiar foarte bine, adica facem ceea ce vrem si cand vrem, ne spunem cuvinte tandre, fara urechile tinerilor pentru care am fi putut fi ridicoli, ne amuzam din te miri ce, mergem la filme, plimbari, dezbatem politica, ne recomadam cartile citite si placute celuilalt, umblam prin casa cu parul valvoi si iesim dezbracati de la baie.De 30 de ani sotul meu ma tine de mana, mereu mi-a cautat mana, chiar si atunci cand avea doua plase cu legume, recunosc ca de multe ori m-am simtit penibil – eu, plasele si tinutul de mana. Nu i-am spus acest lucru niciodata, nu ar fi inteles sau s-ar fi simtit frustrat.Acuma, cand intra in casa cu plasele de cumparaturi si un ghiveci cu flori care sta sa cada dar, zambit fericit de surprizele ce apar din pungi, ma cuprinde asa o iubire, pentru omul meu, ca-mi intorc spatele sa nu-mi vada emotia din privire.Niciodata nu s-a sfiit, in fata nimanui, fie straini sau colegi, sa-mi spuna tam, nesam ca ma iubeste.Eu sfioasa dar in acelasi timp incantata – Eiiii, si tu, lasa fii mai discret ! Iubirea nu s-a evaporat din cauza faptului ca acum 10 ani am hotarat sa dormim fiecare in camera lui, cu loc de intalnire a ** iubaretilor ** o alta camera. Motivele sunt, pentru varsta noastra decente -sforaitul unuia cand doarme celalalt, cititul, programele tv., insomniile, tusitul de dimineata, ma rog, ale omului putinte si neputinte. Parerea mea este ca daca iubesti un om si pe deasupra exista si atractia fizica, il iubesti pentru totdeauna, nu dispare ca si cum nu ar fi fost nicicand. Se spune ca – iubirea trebuie intretinuta – putin adevar in acest lucru, daca iubirea exista, exista si gata. De ce ar trebui sa fie iubirea munca si oboseala, nu este casa ce trebuie zugravita, primenita etc, ea, iubirea cand exista, este acolo si nu pleaca din motivul ca partenerii nu au stiut-o intretine cu diverse artificii.Nu ne iubim pentru ca eu sunt cocheta sau nu, machiata sau nemachiata, parfumata sau nu.Nu ne iubim ca el este super talentat, musculos si frumos, ci ne iubim pentru ca ne iubim, nu stim nici noi de ce! Ieri, m-a vazut mai amarata, din cauza unei raceli, m-a luat in bratele lui fara muschi, cu mirosul de tigara caracteristic, si mi-a spus asa: – simt pentru tine, asa o duiosie…..ca se aduna, duiosia, intr-un glob mare care se pune in dreptul plexului solar si atunci ma simt implinit si multumit de viata noastra.Acuma, spuneti si voi, cum sa nu-l iubesc, pana la lacrimi si pana la moarte, pe el sotul meu.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 0
    Reply
  4. Silviu Ioan / 13 February 2015 8:36

    Articolul este foarte frumos. Imi place si statistica lui gogu@ !!! Pare reala, probabil cu exceptiile specifice statisticii. De fapt subiectul e frumos…. Si ne place dezbaterea si impartasirea propriilor expriente. Dar cred ca iubirea ARE UN CAPAT!!! Si e foarte simplu: cand s-a terminat, e capatu`. Important este cu ce ramai pe dinauntru cand ajungi la capat. Din comentarii vad ca s-a ajuns la capat , uneori de mai multe ori. Si mi se mai pare ca cei care au experienta ajunsului la capat sunt mai bogati. Cred ca altfel nici nu ar scrie asa frumos. Sunt batran si recunosc ca am ajuns de multe ori la capat. Si toate ajunsurile la capat au fost frumoase… Amintiri frumoase… Intr-un prezent incredibil de frumos si fericit. Si cu un capat absolut imprevizibil. In absenta unui viitor predictibil, traiesc un prezent foarte intens.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  5. gogu / 4 February 2015 18:48

    e dragut ce-ti doresti dar este utopic, nerealist. oamenii nu sunt masini sa traiasca cu aceeasi intensitate clipele, si chiar si masinile se mai strica sau isi termina bateriile 🙂
    si eu mi-am dorit asa ceva, dar am aflat in timp, urmatoarele:
    – dragostele tin 3 ani
    – cuplurile dureaza 7 ani; dupa 7 ani ori se schimba ceva in cuplu, ori se despart ori nu se despart si se acresc unii pe altii
    – statul impreuna “oboseste” relatiile; partenerii se storc unul pe altul zi de zi pana nu mai ramane nimic interesant la celalat
    – cuplurile care au afinitati rezista: mai mult sau mai putin fericite…tine de cat de inteligenti sunt sa-si menajeze relatia
    – putini isi dau seama ca relatia e mai importanta decat statul impreuna si se menajeaza; cand se intalnesc dau tot ce au mai bun, lasa relele acasa si aduc doar spuma in cuplu;
    – maturii isi doresc interdependenta, copiii isi doresc (chiar inconstient) sa fie dependenti in cuplu
    – dragostea nu e acelasi lucru cu iubirea…unii evolueaza catre iubire, majoritatea cauta o noua dragoste
    🙂

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  6. Oana Radeanu / 25 December 2014 21:01

    Ma inclin in fata acestui mod de a vedea viata!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  7. Cineva / 25 December 2014 0:54

    Frumos articolul. 🙂 Exista relatii “pana la capat”. De ea se bucura oamenii care inainte sa fie iubiti, sunt cei mai buni prieteni. Oameni cu care poti sa vorbesti sincer, sa ii spui ce ai in cap si sa te ajute sa devii o versiune mai buna a ta. Oameni care iti dau spatiu pentru tine si te sustin sa ai activitatile tale care iti plac tie, dar sunt alaturi de tine cand ai nevoie de ceva. La ei tii precum tii la un frate sau la o sora careia ii pasa cu adevarat de tine. Ei dorm impreuna pentru ca asa se simt linistiti, stiind ca persoana draga este langa ei. Insa daca unul dintre ei se culca la 4 noaptea pentru ca citeste o carte interesanta, in timp ce alalalt se culca la 12 noaptea, nu e nici o problema. O relatie este bazata pe reciprocitate si intelegere reciproca, nu critica. Chiar si defectele, prezentate in maniera potrivita, pot fi transformate in calitati, pentru ca ai incredere in persoana de langa tine, stii ca iti vrea binele si mai stii si ca e acolo pentru tine, pentru ca ii pasa de tine mai mult decat de egoul ei. Iar daca va certati si va culcati suparati, dimineata va veti trezi imbratisati si veti cauta metode sa treceti peste conflict si peste ce l-a generat pentru a nu mai avea astfel de conflicte in viitor.

    Dar este foarte greu sa gasesti persoana cu care sa mergi pana la capat si este si mai greu sa fii tu persoana potrivita. De multe ori, gasim persoanele potrivite, insa noi alegem sa ramanem nepotriviti si ne incapatanam, ne lasam umbriti de propria noastra pespectiva asupra lumii si ne inchidem in propriile noastre convingeri, vrand sa-i fortam pe ceilalti sa fie ca noi. Pe scurt, ne comportam ca niste tanci rasfatati care traiesc in lumea lor, complet dezlipita de realitate si care nu stiu sa comunice eficient. Ori nu merge asa. Comunicarea e piatra de temelie a oricarei relatii.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 0
    Reply
  8. Dana / 24 December 2014 16:31

    Avand respect si intelegere unul fata de celalalt. Cred ca astea sunt cheile, pe care cei mai multi dintre noi le pierdem pe drum…si mai ales, vorba lui Sting, “if you love somebody, set them free”.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  9. Cristina P / 24 December 2014 16:10

    Nu neapaat un copil implineste o familie. Cunosc cupluri de multi ani impreuna,castoriti si fericitati, fara sa fi avut (sau sa isi fi dorit copii) la fel cum cunosc cupluri deveniti parinti care s-au despartit.
    Conteaza ca cei doi sa fie compatibili. Pot fi EU langa sotul meu.Sa zburd prin casa , sa cant , sa dansez, sa scriu, sa citesc. Sa nu ma machiez. Sa ii zic ca azi nu am chef sa ies si eu la cafea dar se poate duce el cu prietenii (comuni, de altfel!) sau sa ii zic ca azi nu am chef sa stau singura si voi merge si eu cu el.
    Cand celalalt simte ca trebuie sa fuga sa aibe un moment de liniste, e ingrijorator. Intr-o relatie anterioara am ajuns in acel moment cand the ex gasea orice motiv sa iasa fara mine, sa faca chestii fara mine, sa fie “sufocat”. Cateva luni mai tarziu, ne-am despartit (initiativa lui, aprobarea mea).
    Dar , fiecare e altfel. Un copil poate implini un cuplu dar poate distruge un altul. Calatoritul impreuna poate suda un cuplu sau poate destrama altul.
    Super articolul , mi-a placut!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  10. Zirzabella / 23 December 2014 11:16

    Nu cred în relaţiile gen “trăim împreună, locuim împreună, ne culcăm împreună, ne trezim împreună, facem baie împreună, mâncăm împreună, petrecem împreună, mergem împreună la cumpărături, la film, la teatru, la concert, în vacanţă, la prieteni, la mama, la soacra, suntem un cuplu, împărţim fiecare clipă”. Deja enumerând aceste chestii simt că mă sufoc.

    Am nevoie de singurătatea mea, ca să mă culc uneori cu o carte bună şi nu cu Iubi, ca să mă întâlnesc cu prietenii mei fără Iubi (deh, ei s-au împrietenit cu mine şi nu cu el), ca să ies în oraş, la cumpărături, la film şi cu altcineva decât Iubi (ori singură).

    Am nevoie să-mi amintesc uneori că sunt o persoană completă şi fără Iubi, că nu sunt o jumătate, ci un întreg, că el este binevenit în viaţa mea şi îmi luminează zilele, dar eu exist şi în afara relaţiei pe care o avem.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 5
    Reply
    • Nora Dinca / 24 December 2014 1:43

      Zirzabella, este minunat si constructiv sa avem pareri diferite. “Frumusetea interpretarii vesnic valabile”.
      Iti marturisesc ca nu stiu cum e viata cu “iubi”, ca n-am avut “iubi”” niciodata. Poate asa o fi, cum spui tu -sufocant- cu “iubi”. In cazul asta, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat de trait barbati intregi, oameni frumosi, langa care m-am simtit si manifestat intreaga -cu toate versiunile mele, multe si nu intotdeauna usor de dus pentru cel de langa mine. Barbati langa care am putut sa ma bucur si de clipele mele de singuratate, langa care am citit biblioteci intregi si le-am povestit impeuna, langa care am dansat (si in casa si pe strazi si oriunde), care mi-au fost alaturi si nu “pe cap”, si care niciodata nu m-au sufocat si nu s-au simtit sufocati. Prietenii mei au fost si sunt si prietenii lor, prietenii lor sunt si prietenii mei. Intotdeauna am avut parteneri cu care m-am distrat de minune. A nu-ti face placere sa iesi cu partenerul tau, sau lui cu tine, imi pare ingrijorator ca perspectiva. Bineinteles ca mai iesim si separat -din motive de program. Dar asta nu ne face sa ne simtim “eliberati”, ca nu suntem o cusca unul pentru altul. In plus, a merge la teatru sau la film singura este pentru mine la fel de neinteresant ca a face sex cu vibratorul. Asa sunt eu -nu ma pot bucura de nimic singura si mi se pare o mare tristete sa nu ai cu cine sa impartasesti bucuria -cu mult mai mare decat aceea de a duce poveri singura. Dar, lumea e mare, noi, diferiti 🙂 Slava Domnului! ca altfel uite, nu aveam ce face la 1 noaptea! Acum o sa te rog sa ma scuzi, ma duc sa-mi iau barbatul in brate, si sa existam, intregi fiecare, inauntrul relatiei pe care o avem -ca noua asa ne place. Ceeace iti doresc si tie! 🙂 Craciun fericit!

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 0
      Reply
  11. Dorel din orasul Ferentari / 23 December 2014 2:02

    Discutand la modul general asa este,timpul arde romantismul dar,dupa disparitia acelui inefabil sentiment numit dragoste/iubire in urma trebuie sa ramana respectul,asa ar fi frumos insa, este mereu astfel?…Mai intalnim uneori pe strada, perechi de oameni in varsta tinandu-se de mana…doar o privire furisata rapid si ne convingem ca relatia lor sentimentala este aceeas ca in urma cu 30-40 de ani.Uitam insa ca viata ne potriveste f. greu ca, destul de rar intr-o casnicie amandoi soti iubesc cu aceeas mare intensitate.Cum se pastreaza sentimentele frumoase intr-un cuplu? Avand copii,lipsa lor? Sexul frumos?Avand multi bani si ducand o viata lipsita
    de griji? Incontestabil o familie se implineste prin copii ei,ce poate fi mai frumos decat primii pasi ai copiilor tai,sa le urmaresti problemele,sa fii primul care le observa prima dragoste? Si totusi…de ce intalnim atat de putine cupluri care merg mana in mana la varste inaintate?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro