Joc

Ava

5 August 2015

– Foc, oglindă, mâini.

– Contează ordinea? Sau pot să încep cu oricare dintre ele?

– Povestea ta, alegerea ta.

– Mai întâi, lasă-mă să îți spun că alegerea e una interesantă. Poate părea chiar de-a dreptul înfiorătoare în primă instanță. Mai ales dacă fiecare cuvânt îți evocă o amintire la fel de înfiorătoare. Cuvinte care, dacă te gândești mai bine, sunt de fapt comune și oricine poate fi legat de ele într-un fel sau altul. Acum, ca să îmi întăresc punctul de vedere, o să îți arăt de ce presupunerea ta norocoasă n-are nimic de-a face cu norocul sau cu vreo grozavă intuiție sau simț al observației. Privește în jur. Chiar în spatele tău e un șemineu. Fereastra de lângă noi ne reflectă imaginea întocmai ca o oglindă din pricina întunericului de afară. Iar eu doar ce m-am plâns cu puțin timp în urmă că am mâinile reci.

11692803_938164476222532_3753640366122013779_n

Vezi cât de ușor e să vezi ceea ce vrei să vezi și nu ceea ce e cu adevărat? În fond, e o chestiune de perspectivă. Și de cât de problematică mintea cuiva poate fi. Cum totul poate fi deformat într-o clipă și cât de ușor e până la urmă să fii orbit de propriile ficțiuni.

Cu un an în urmă, mi-aș fi zis “Oau, mai rar așa conexiune. Un om care nu numai că e dispus să asculte, ci e și capabil și receptiv pe deasupra.” Cu alte cuvinte, m-aș fi entuziasmat din nimic. Dar acum știu că e vorba doar de lentila prin care privim. Și pe care o reglăm după nevoile noastre. Fiecare este singur în mintea lui, iar poveștile pe care le spunem, pe care ni le spunem, sunt niște punți șubrede, care se destramă de îndată ce fiecare pleacă. Niște ultime încercări disperate de a fi cunoscuți și înțeleși pe de-a-ntregul și care ne fac să vedem lucruri care nu sunt reale. Exact ca fenomenul mirajului în deșert, suntem o iluzie pentru celălalt, care servește strict nevoilor lui cele mai intime. Nevoi, care la un moment dat poate îi sunt chiar și lui străine.

Și totuși, uite-mă aici, știind toate aceste lucruri, cum subconștientul mă constrânge să cred într-o nouă iluzie patetică. Ca o rezistență la regimul drastic pe care mi l-am impus, compulsiv îmi caut o dulce și vinovată scăpare

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De ce ne simțim singuri de Sărbători

Povestea ei, povestea lui…

Femeia de sticlă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,149 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro