La cină cu…o familie de gay

Mihaela Cârlan

23 August 2010

“La cină cu… Videanu” am fost, aşa era formulată invitaţia, şi de-aici mi-a venit ideea de titlu pentru povestioara care urmează. Mă cheamă un amic care lucrează în PR la o scurtă ieşire în natură. Mă uit pe geam, vreme frumoasă, e sâmbătă, ora 11, zic ok şi ne întâlnim. Invitaţii lui sunt mereu alţii, pentru că are, ca orice PR-ist, multe cunoştinţe şi toate interesante. Se fac prezentările, unul e economist, altul e designer, ajungem la locul unde găsim treimea pleonastică “iarbă verde” + “cer albastru” + “soare auriu”, acolo, grupul se lărgeşte, bârfim tot ce se poate, timpul trece, vin nişte nori vulcanici, vine şi foamea, şi ne hotărâm să plecăm. Amicul meu se scuză şoptit că rămâne să facă un pic de consiliere maritală cu nişte prieteni pe care îi apucase despărţitul tocmai atunci, aşa că eu plec cu noile mele cunoştinţe şi accept invitaţia de a mânca împreună la City Grill, în Primăverii. Ne aşezăm, comandăm, şi… îmi sună telefonul. O amică din presa de scandal: “Ce faci, scrii despre gay?”

Nu, nu mi-a căzut telefonul din mână, ci am început să râd. Închid şi îi întreb “Voi doi…  sunteţi împreună?” Unul dintre ei zâmbeşte şi îmi răspunde foarte natural: “Da, de şase ani. Am crezut că ştii.” Nu, nu ştiam, dar nici n-am bănuit. Pentru că nimic din aspectul ori gesturile celor doi nu trădau altă orientare sexuală. Stătusem câteva ore pur şi simplu lângă nişte bărbaţi tineri, care vorbeau, arătau şi se purtau normal.

Mi-au povestit apoi că sunt foarte monogami, că nu frecventează cluburile de gay, că au prieteni doar dintre heterosexuali, cu care se înţeleg foarte bine, că sunt împotriva tuturor manifestărilor publice de genul paradelor, că nici faţă de prietenii lor apropiaţi, cu care petrec an de an sărbătorile mari, nu se ţin nici măcar de mână, pentru că nu vor să oblige pe cineva să vadă ceea ce n-ar vrea, că au avut de înfruntat greutăţi fireşti în orice cuplu, dar care la ei au fost sporite de faptul că sunt priviţi altfel decât ceilalţi.

Am încercat un ciudat şi neaşteptat amestec de simpatie şi compasiune, pentru că, dacă e să mă gândesc bine, cel puţin ei doi trăiesc mult mai frumos decât multe dintre cuplurile hetero pe care le ştim cu toţii.



Citiţi şi

Relații și legături

Ființa utilitară

Vrei să fii că ele, învaţă să fii curvă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
833 views

Your tuppence

  1. Ligia / 30 August 2010 13:24

    Mihaela….o poveste scurta, dulce si foarte interesanta…se poate si asa nu? Ai dreptate multe din cuplurile hetero nu traiesc atat de frumos pe cat se straduiesc sa lase impresia, sau poate tocmai de aceea…Astept urmatoarea ta “scriere” Succes!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro