La revedere, Maestre!

Mira Mincă

7 January 2013

S-a scris atât despre Sergiu Nicolaescu, încât încă un articol despre nu va face vreo diferenţă.

Nu sunt nici mare cinefil, nici nu am o cultură cinematografică atât de vastă încât să-mi pot permite să-l analizez critic. Pentru mine, Sergiu Nicolaescu va rămâne acel bărbat arătos, mândru ca să folosesc un regionalism din Ardeal, dar cu o voce neplăcută, pe care l-am văzut în Pistruiatul şi Comisarul Miclovan. Acum i-aş spune sex appeal, sexy, dar pe vremea aceea, vârsta şi educaţia mă împiedicau. Acum, mă împiedică să-l etichetez ca atare, respectul.

Poate că filmele lui au fost propagandistice. Şi? Toate filmele, de oriunde ar fi făcute, tot propagandistice sunt. Iar acum stând strâmb şi încercând să judec drept, măcar Nicolaescu a promovat nişte clişee din care am avut ce învăţa şi cu care încă mă mai pot identifica şi mai ales pe care încă le pot respecta.

Filmele lui istorice nu au respectat adevărul istoric. Ei şi??? Hai să fim serioşi. Istoria însăşi nu respectă adevărul istoric. Istoria e scrisă de învingători. Filmele istorice transmit opinia romanţată a regizorului şi scenaristului despre opinia romanţată a autorului unei cronici vechi sau a unei cărţi care cel mai adesea nu e scrisă de un istoric sobru, ci de către un scriitor îndrăgostit de un personaj istoric sau altul. Şi în definitiv nu cred că istoria se învaţă la cinema, ci la şcoală sau în bibliotecă, prin studiu individual. Meritul lui Nicolaescu e că a adus aproape istoria aia seacă şi a dat viaţă unor oameni, fapte şi veacuri demult apuse. Mai bine sau mai rău, cu mai multă sau mai puţină acurateţe. Dar să-l văd şi eu pe copilul de acum 30 de ani care n-a visat în culori după ce a văzut acele filme.

Bugetele filmelor lui au fost prea mari şi nu le-a dat şi cineaştilor tineri după revoluţie. Sincer, să trăsnească dacă sunt în stare să-mi aduc aminte de filme făcute după revoluţie de regizori tineri care să fi meritat un buget mai mare. Cu excepţia Filantropicii, care ar trebui rulată zilnic, poate aşa om scăpa de cerşetorii care ne sufocă. Iar dacă acei regizori sunt aşa de geniali, cum de nu au găsit altă cale de subvenţionare decât bugetul culturii?

Că au fost filme de masă. Şi? De când naiba marile succese cinematografice au caracteristici elitiste? Uitaţi-vă peste filmele cu top 10 încasări şi top 10 bugete din State şi identificaţi marea cultură din ele. Spuneţi-mi că peste 50 de ani vor mai fi oameni care să suspine când vor auzi de ele. Am dubii. Poate că filmele regizate de Nicolaescu nu sunt filme care să merite premii internaţionale şi nu vor dăinui peste veacuri. Dar cel puţin 3-4 generaţii îşi vor aminti de câteva replici spuse de actorul Sergiu Nicolaescu în filmele regizorului Sergiu Nicolaescu.

Că a jucat prea mult în filmele lui. Sincer, absolut subiectiv şi pe persoană fizică de sex feminin, daţi-mi-l pe Nicolaescu, cu toată vocea lui nelucrată şi bolovănoasă, de trei ori pe zi în locul lui Capatos, Măruţă, Trăzniţilor şi a altora peste care, dacă mă pune cornea să zappez, nu am cum să nu dau. Şi nu vorbesc de Nicolaescu = Comisarul Miclovan, ci de Nicolaescu din Orient Express. Un domn elegant care, la peste 75 de ani, avea mai mult de spus ochiului decât burtoşii, cefoşii, gângăviţii, slăbănogii promovaţi zilnic.

Aşa că, în mod absolut evident, a trebuit să-i facem din moarte şi înmormântare un circ naţional. Am văzut episodic gospodine cu sarmale-n cap şi miros de ceapă prăjită care se agitau patriotic şi cereau implicarea Guvernului pentru a călca ultima voinţă a decedatului. Am văzut sărmani cu duhul în care urla simţul civic-creştin care nu vedeau nicio problemă în a-l compara cu un animal şi care se simţeau îndrituiţi în a dikta (ca-n Diktat!) ce trebuie să se facă. Am văzut membri ai BOR (regret, nu pot să le spun nici popi, că popă a fost popa Şapcă şi popa Tanda, nici preoţi, că aceia îşi văd de neajunsurile din eparhiile lor şi încearcă să facă ceva prin care să micşoreze întunericul din lume) care s-au pretat la un şantaj emoţional purtat în mass media împotriva rudelor.

Rămas bun, Maestre! Şi de nu te-or primi la loc cu verdeaţă, sunt convinsă că şi-n Valhalla, şi-n Swarga loka, e nevoie de regizori care să ştie a ilustra bătăliile şi amorurile de anţărţ, când omul era mai tânăr şi zeii încă păşeau pe pământ.

Citiţi şi

Farmec

Anul acesta am simțit cum se încearcă scoaterea lui Hristos din noi

Mă simt norocoasă că am putut să văd lucrurile astea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,304 views

Your tuppence

  1. Belle d”Imagination / 7 January 2013 21:31

    @Bogdan: Îţi recomand filmul Majestic, ăla de a rulat pe Prima TV. Şi după aceea să-mi spui cât de principiale şi lipsite de propagandă sunt filmele americane.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Bogdan / 7 January 2013 14:41

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 4
    Reply
    • Belle d”Imagination / 7 January 2013 19:11

      Stimate Domn,

      Mă bucur profund că nu sunteţi de acord cu mine. E dreptul dvs suveran.
      Aşa cum am exprimat pe blogul meu în mai multe rânduri, textele scrise de mine sunt părerea mea. Pe care nu m-a pocnit nimeni cu leuca-n cap să le cred ADEVĂRUL ABSOLUT. Nu sunteţi de acord, cine v-a zis să fiţi? Nu-mi aduc aminte să fi ameninţat cu moartea şi arderea pe rug a celor care îmi contestă cei doi neuroni.

      Dar văd că îmi insultaţi inteligenţa şi din nefericire, aici sunt suficient de arogantă pentru a vă replica:
      1) ”filmele asa-zise istorice ale lui S. Nicolaescu sunt propagandistice, ci ca legitimau, in ochii ignoranti ai unei populatii indobitocite de comunismul cel mai atroce, un regim politic abject si o dictatura cretina, care ne-au scos din istorie vreme de decenii”: Ăăă, îmi păreţi a avea mai mult de 20 de ani, ba chiar îmi păreţi contemporan. Cum rămâne cu populaţia îndobitocită? Cât despre scoaterea din istorie, regret, nu a venit Dumnezeu Tatăl din cer să închidă butonul de istorie a românilor. Mie mi se pare că până-n Revoluţie şcoala era şcoală, se învăţa în draci şi se citea cu pasiune. Nu îşi puneau toate paraşutele poalele chiloţilor în cap şi nici poşete peste părul blond la tv să vadă, să se educe şi să se bucure mulţimea şi prostimea. Ba aş merge atât de departe încât să spun că veşnicele reforme din învăţământ sunt una dintre cauze. Iar libertatea ecranistică e altă cauză. Iar oamenii care savurează doar mizeria la tv nu au cum să scrie Istorie ci doar să trăiască ce partituri le sunt impuse de cei care aleg să scrie.
      2) Nu fac niciun fel de confuzie şi nici nu vă permit să decretaţi că aş fi confuză. Ziceţi că nu sunt toate peliculele o formă de propagandă. Numiţi filmul şi vă voi arăta care e forma de propagandă – cu condiţia să-l fi văzut.
      ”(Românii) au fost si sunt buricul pamantului”.N-am simţit niciodată că în filmele alea s-ar fi indus ideea că suntem ca naţie buricul pământului. În schimb simt asta-n toate filmele americane: ei sunt buricul pământului iar noi existăm spre a le admira splendoarea şi a le emula acţiunile. Şi-n cele franţuzeşti. Şi-n cele englezeşti. Să mai spun ceva despre ruşi?
      ”Străinii sunt fundamental răi”. Amu, stimate domn, România n-a avut decât un singur vecin onest: Marea Neagră. Iar cu Regel Carol, a Regina Maria şi a mitropolitul Ivireanu şi medicul Raed Arafat, sunt printre puţinii care au devenit mai români decât românii. În rest, nu am să spun că cine a venit în ţara asta a cerut pământ şi apă (iar acum vă provoc să-mi demonstraţi cât de coadă te topor sovietică şi comunistă a fost Eminescu) ci am să vă cer imperativ să îmi demonstraţi că nu au făcut-o. Şi să veniţi cu un frumos grafic care să arate procentual câţi au venit să ia şi câţi au venit să aducă.
      ”Europa occidentală n-a vrut si nu vrea decat sa ne jecmaneasca”. Revenim la căsuţa anterioară.
      ”Noi suntem, de fapt, daci care am fost cuceriti de romanii dracului, da’ nu ne lasam noi asa cu una cu doua” Sincer, aruncaţi-vă un ochi peste listele cu prăzile de război aduse din Dacia. Liste întocmite chiar de romani, nu de alţii, deci nu pot fi acuzaţi că au umflat cifrele. Badea Traian a venit în Dacia pentru a cuceri, pentru a jefui şi pentru a aduce la Roma bani. Altminteri era jale pentru marele Imperiu, fiindcă erau puţin în faliment. Aşa că se poate spune că banii şi libertatea Daciei au salvat lumea aşa cum o ştim noi.
      ”avem in permanenta nevoie de figura mitica a conducatorului suprem care sa ne arate calea etc” ”L”etat est moi”. N-a fost spusă de Ceauşescu. Şi din nefericire pretutindeni în istorie, oricând în istorie masele au avut nevoie de o figură mitică şi un ţel în spatele căruia să se ralieze. Dacă nu mă credeţi, puneţi mâna şi citiţi Biblia, Vechiul Testament, Judecători şi Regi. Cât despre folosirea cinematografiei spre a legitima acest mobil, mai uitaţi-vă în alte ţări, ne-”deconectate” de la istorie.
      Şi stau şi fac paralela între cel mai jegos film propagandistic comunist (nu obligatoriu al lui Nicolaescu) şi Asfalt tango. Sau După dealuri. Prefer să mă uit la comunişti cu conştiinţă, decât la curve care freamătă să facă trotuare străine, sau la oameni care nu ar fi trebuit primiţi în rândurile monahilor şi asta a condus la o tragedie.
      3) ”Sper, din toata inima, ca nu vorbiti serios. Nu va puteti preface a nu pricepe ca una este receptarea emotionala, inocenta a unui act mai mult sau mai putin artistic la 10-12 ani si alta este receptarea lui la 20, 25 sau 30, cand deja ar trebui sa dispui de mijloacele cognitiv-intelectuale de a face o binevenita distinctie intre emotie patriotarda si luciditate critica” Stimate domn, eu m-am exprimat cât de clar sunt în stare: să-l văd pe copilul care nu a visat în culori. Atât am zis. N-am zis că după 30 de ani ar trebui să îmi bată inima mai tare pentru o teză, într-adevăr patriotardă. (Dar ahh, acum îmi bate inima când aud Phoenix-ul din fundal sau când mă uit la curul fain al lui Piersic) . Cât despre şcoală, sunteţi absolut sigur că vreţi să ne măsurăm şi să vedem care are (lista de diplome, desigur) mai mare? Eu n-am nimic împotrivă.
      4) Bugetele lui au fost nejustificat de mari. Să revenim. La Filantropica: ”mâna care nu spune o poveste, nu primeşte un bănuţ”. Şi repet ideea anterioară: dacă-s aşa de geniali, de ce nu au ştiut să se impună. Nu obligatoriu cu sursă de finanţare de la stat. Cât despre faptul că-mi place/ mi-a plăcut mai mult Nicolaescu decât alţi regizori, ideea e profund falsă. Nu regizorul e cel care îmi aduce lacrima-n colţul ochiului ci autorul care i-a permis regizorului să filmeze nişte oameni acţionând conform cărţii/ scenariului. Şi iar nu-mi aduc aminte să fi decretat undeva că trebuie împuşcaţi toţi regizorii şi să nu se mai facă în veci vreun alt film spre a nu-i blura în veşnicie memoria. Au contraire, aştept cu nerăbdare să se facă. Însă filme care să mă mişte cel puţin cât m-au mişcat ale lui Nicolaescu, nu pelicule în care actori de calibru greu să se prostitueze cu fuste de şatră şi cruci de aur de mitropolit din care să rezulte nimic altceva decât ”Uee bă!”
      5) ”Sandra Brown, Paulo Coelho si J.K. Rowling vor fi intotdeauna cu mult mai populari decat Dante, Cervantes sau Proust”. Personal Sandra Brown mi se pare mai valoroasă decât Paulo Coelho, JK Rowling mi se pare de neînţeles cum a fost decretată atât de plină de succes. Nu sunt în stafful de PR al niciunuia dintre cei 3 prim menţionaţi, aşa că nu înţeleg de ce îmi reproşaţi că sunt mai citiţi decât Dante, Cervantes sau Proust. Nu am făcut apologia câştigurilor, dar nici nu mă voi feri în cazul unui act artistic să-l judec şi din acest punct de vedere. Iar în cazul unui regizor, scuze, acesta rămâne unul dintre criteriile de bază ale evaluării. Cărţile pot fi geniale. A se vedea Infanteria Stelară. Un regizor cretin, şi pelicula poate provoca urticarii mentale şi ”după zece ani”. Încă nu pot spune ”după douăzeci de ani”, n-au trecut atâţia.
      6. Dacă precedentele puncte nu au pentru mine nicio valoare sentimentală, din motive personale acesta are o mare valoare şi aici chiar nu pot fi detaşată.
      Îmi faceţi o reducţio ab absurdum prin care vreţi să-mi demonstraţi prin a+b că trebuie să iasă musai c.
      Iar mie nu-mi iese c fiindcă a e număr natural iar b e o formă geometrică.
      Mă întrebaţi ce aş face dacă dorinţa răposatului ar fi fost să ajungă în stomacul unor câini vagabonzi. I-aş fi adus un fierăstrău cu care n-aş fi avut nicio problemă în a-l tranşa după moarte. Hoitul e hoit, că e de om sau e de animal şi sincer nu văd cu ce e mai nobil să devii hrană pentru gândaci, viermi şi bacterii decât să devii hrană pentru lupii îmblânziţi. Din contră, dacă stau eu să mă gândesc bine, zoroastrianismul cerea ca rit funerar depunerea răposaţilor pe uriaşe platforme ridicate, unde vulturii (hoitari recunoscuţi, dar asta nu-i împiedică să fie pe câteva steme, ca animal totem) să cureţe carnea de pe oase. Lupul este totuşi animalul totem dacic (daoi înseamnă lup spunea Herodot, nu Nicolaescu) şi animalul protejat de sf. apostol Andrei care cică e ocrotitorul neamului. Câinele e lupul domesticit, aşa că, de ce nu l-aş hrăni?
      Luaţi, riscantă chestie, nu credeţi?!, piatra moralităţii în mână şi vă pregătiţi s-o aruncaţi. Uşor! Căci Iisus a spus, cel fără de păcat să arunce. Morala e ceea ce punem mână de la mână într-un veac şi decretăm că ”este bine”. În Roma antică, era cât se poate de moral ca bebeluşii fete să fie jertfiţi. Ceea ce face al dracului de ipocrită poziţia morală luată în faţa Cartaginei care-şi jertfea pruncii fără de discriminare sexuală lui Belial. În imperiul Inca, jertfirea orfanilor era obligatorie, salvând statul de la misiunile sociale. În Babilon, nicio femeie nu se putea căsători fără să fi adus jertfă zeiţei Iştara virginitatea ei, practicând prostituţia în templu. În Egiptul antic ca faraonul să se masturbeze-n public era obligatoriu, căci recrea nici mai mult nici mai puţin decât un act divin. În India, până să nu pună dreptcredincioşii englezi picioru-n prag, sutee-ul era momentul de onoare supremă al soţiei.
      Creştin ortodox-practicant cu deschidere spre catolicism? Apăi prostie mai mare ca asta, rar Bibicule! BOR e complet închisă în faţa ecumenismului. Ori eşti creştin ortodox practicant, ori nu eşti! Iar atât catolicii cât şi protestanţii recunosc ca alternativă incinerarea. Unde e deschiderea?
      Cât despre faptul că îi recunoaşteţi dreptul – oh, vai, câtă mărinimie!, sărurile că leşin! – ca un altul să fie incinerat, cu profund regret ţin să vă aduc la cunoştinţă că NU v-a fost cerută, ca nici mie dealtfel, părerea în legătură cu subiectul de către decedat. Adică ambele păreri au valoare absolut egală cu zero. Cât despre ”fetişizarea” dreptului de a dispune după bunul tău plac de toate posesiile, inclusiv hoitul din dotare, să nu dea Dumnezeu cel sfânt să aveţi nevoie de vreun transplant, care apropo, încă nu e ratificat de BOR ca practică creştinească. Câtă vreme dorinţa nu e ilegală (de exemplu să dorească să ia droguri, să ucidă sau să tortureze) şi îl priveşte exclusiv, de ce să i se refuze acest drept? Cum vi s-ar părea să vin în casa dvs şi să încep să diktez, că aia se face aşa, aia se face altminteri şi numai după cum spun eu, că eu sunt adevărata urmaşă a unicului Cucuzel al creştinătăţii? Eu cred că aţi pune româneşte mâna pe resteu şi mi-aţi ura un sincer pa. Iar asta ţine de încălcarea libertăţii dvs individuale. Văd că dacă e invers, să încălcaţi dvs libertatea individuală a altuia, atunci, considerentele morale nu vă mai stânjenesc. Brusc găsiţi argumente morale. Care nu stau în picioare fiindcă pe de o parte Nicolaescu s-a declarat ateu, deci nu a avut nevoie de un sobor de popi să-l slujească. Iar Dumnezeu în nesfârşita lui milă a decis să ne dea Liberul arbitru. Acela care ne dă dreptul să facem propriile noastre alegeri, bune sau rele, în concordanţă cu ale majorităţii sau nu. Inclusiv să credem în El sau nu.
      Dacă El ne-a dat acest drept, cine sunteţi dvs să-l contestaţi pornind de la o motivaţie teribil de şubredă dintru început, unui semen?

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
  3. Sabina / 7 January 2013 12:43

    O gura de aer proaspat!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Belle d”Imagination / 7 January 2013 19:14

      😀 Cine? Eu sau Bogdan?

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
      • Sabina / 7 January 2013 19:34

        A spune ca domnul cu pricina e gura de aer proaspat ar fi insemnat ca de cand a inceput circul, n-am deschis televizor, n-am citit articol, n-am vazut, n-am auzit. Domnul cu pricina este una din cele multe voci – cam toate la fel. Si nu cred ca mai era nevoie de inca o dovada ca ceva s-a stricat rau si – ma tem – greu de remediat in mentalul colectiv al natiei.

        Thumb up 2 Thumb down 1
        Reply
        • O ignoranta indobitocita de comunismul atroce / 8 January 2013 1:18

          Felicitari pentru articol! Filmele lui Sergiu Nicolaescu mi-au bucurat copilaria si adolescenta.

          Thumb up 5 Thumb down 0
          Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro