Laptele negru al mamei

Alexandru Petria

24 February 2014

Alexandru PetriaSe iau 500 g carne de porc, 3 cepe, 2 ardei grași, 5-6 cartofi, o linguriță de boia de ardei dulce, două roșii, 2-3 linguri de bulion, ulei, pătrunjel uscat, foi de dafin, piper boabe și sare. Sunt pe blatul de bucătărie – de aici începe drumul spre un gulaș să-ți lingi degetele sau spre o combinație care o să facă și câinele să dea a lehamite din coadă.

Așa-i și la un roman, cartofii și carnea fiind story-ul, restul sunt ingredientele a căror combinare și proporționare depinde de priceperea scriitorului. Cum e și firesc, stacheta pretențiilor e mai ridicată odată cu vechimea bucătarului/autorului. La începători e nepedagogic şi contraproductiv să nu acorzi un bonus de bunăvoință. Într-o proporție oarecare, așa privesc romanul Laptele negru al mamei al debutantului Cosmin Leucuța, apărut la editura Adenium, în 2013, în urma unui concurs de debut. Am scris oarecare deoarece tânărul autor chiar are c**** de romancier. Nu-i de colea să ieși din prima pe piață cu un cărțoi de aproape 400 de pagini.

Cosmin Leucuta

Firele narative ale Laptelui negru al mamei sunt ca o bandă de scoci dezlipită de pe realitatea zilelor noastre, rămasă cu de toate pe ea. Cine caută sex o să găsească, analize psihologice – sunt, în proporții neplictisitoare, descrieri istețe – da, dialoguri fără stridențe – iarăși da. Lumea tinerilor încearcă să încapă îndesată în pagini cu aluviunile ei, pe care le cam știe fiecare, dar citite îți dau sentimentul că participi la aventura autorului. Spune undeva un personaj feminin, și aș vrea să cred că vorbele definesc ce a vrut Leucuța cu cartea: „Nu vreau să fiu un pionier al succesului. Nu îmi trebuie oportunități. Vreau doar să fac ce mă mulțumește. Asta valorează pentru mine mai mult decât orice.” Îi recomand lui Leucuța, na, că umblu cu sfătoșenii, ca de acum să nu se grăbească; a demonstrat că-i în stare să încheie un roman, rămâne să ne surprindă cu o proză excelentă. Pe coperta a IV-a a Laptelui negru al mamei am găsit un text, probabil al departamentului de PR de la Adenium: „O scriere mai mult decât neconvențională, o tramă șocantă deseori, un adevărat pumn în ceafă pe care odinioară Kafka îl menționa în rețeta unei cărți care să nu te lase să o uiți prea curând. Cosmin Leucuța are toate atributele pentru a deveni un reprezentant al noului val literar românesc, iar criticii literare și publicului le va fi greu să-i atribuie paternități ale stilului și să-i fixeze tipare.” Este exact ce se zice. Că tot am dat peste referirea la stil, iar bag un sfat, nu i-ar strica lui Leucuța un exercițiu: să recitească o pagină proprie între câte una de Salinger sau Capote, de exemplu. Și să tragă lucid concluziile.

„Gulașul” lui Cosmin Leucuța se poate pune în farfurii și când îți vin invitați la masă.

 



Citiţi şi

Ce cauți tu în viața mea?

Ailăviu, jeotem, tiamo? Nu, te iubesc, să moară mama!

Bărbații de azi nu sar în apărarea nimănui. Și-ar strica manichiura

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
703 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro