Lecția șervețelului

Lucian Cremeneanu

7 May 2014

LucianPrimele trei şerveţele din pachetul nou-nouţ i le-am dat unui tată plictisit, care îşi aştepta băiatul în toaleta unei benzinării. Dincolo de uşa cabinei, copilul descoperise că nu are hârtie şi lansase un S.O.S. „Stai aşa” i-a zis tatăl şi a început să caute din ochi o soluţie. Nu l-am lăsat să mai caute. Am băgat mâna în buzunar, am scos pachetul şi i-am făcut fericiţi pe amândoi. Tatăl cu accent de Vaslui mi-a mulţumit de vreo trei ori. M-am spălat pe mâini şi am ieşit.

Al patrulea şerveţel i l-am întins unui tip al cărui pahar neastâmpărat împrăştiase spumă de bere pe masă. Mă aflam într-un bar, la 100 de km de benzinăria mai-sus pomenită, urmărind la tv un concert Iron Maiden, bând bere şi ronţăind alune. Privirea încurcată a comeseanului a durat doar câteva secunde. Pacheţelul salvator a intrat din nou în acţiune. În câteva clipe, şerveţelul numărul patru a rezolvat problema şi s-a retras în scrumieră, ud leoarcă şi lipsit de vlagă. Vreo cinci mucuri de ţigară l-au terminat definitiv.

Când sistemul dă semne de slăbiciune, şerveţelele pot face minuni. Totul e să le primeşti dintr-o mână întinsă. Cu cât jungla creşte, cu atât şerveţelul devine mai valoros. Cel mai ieftin gest de bunăvoinţă posibil, mai ieftin chiar decât un zâmbet, poate rezolva o situaţie jenantă, dureroasă sau delicată. Faţă de egoista batistă care îşi trăieşte toată viaţa în buzunarul stăpânului, şerveţelul e un ocean de bunăvoinţă. Are o existenţă efemeră, ca a unei insecte de o zi, animată de un singur scop – să rezolve o problemă.

Napkins

Deşi uneori valorează mai mult decât greutatea sa în bancnote, micul petec de hârtie nu se constituie niciodată într-o datorie. Se transferă în schimbul unui simplu „Mulţumesc” şi ne aduce aminte că, în ciuda izolării tot mai accentuate, nu suntem chiar singuri pe lume. Oricât de contradictoriu sună, lecţia pe care ne-o dă şerveţelul este următoarea: cu cât sunteţi mai răi, cu atât trebuie să fiţi mai buni.

Mai am şase şerveţele în pachet.

Citiţi şi

Cum iubeau filosofii

Toți băieții răi să vină la mine!

O victorie amară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
665 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro