Love is…

Cristina Filimon

12 April 2011

Dacă s-ar da un extemporal planetar cu subiectul “Iubirea este…”, răspunsurile ar fi nişte liste cu aşteptări. Nerealiste. Şi nu ceea ce veţi găsi mai jos.  Aşadar,eu cred că Love is…

… egoism
Ne iubim doar pe noi şi aceasta este (poate) singura formă de iubire autentică pe care o cunoaştem şi o experimentăm cu fiecare persoană de care “ne îndrăgostim”. Spunem “te iubesc” pentru propria noastră plăcere şi nu înseamnă nimic altceva decât “mă iubesc”. Nu ne iubim decât pe noi şi poate, poate, şi ideea de a ne îndrăgosti.
… nestatornicie
De câte ori ne îndrăgostim susţinem că e acea dragoste mult aşteptată, singura, unica, adevărata. Uitaţi-vă la iubirile trecute, cărora puteaţi jura că nu le veţi supravieţui dacă mor. Toate au fost la timpul lor unice, sublime, perfecte, de neînlocuit. Până când timpul (inventat tot de noi) ne-a scos în cale ceva mai interesant, mai provocator, mai altfel. Şi atunci am retrăit efervescent declaraţiile de amor, am promis iar iubire pentru o viaţă.
… moartea dorinţei
“Raţional”, visele şi dorinţele ne-au fost date tocmai pentru a putea compensa lipsurile “realităţii”. Dar când dorinţa sau visul ajung realitate, paradoxal, iubirea începe să se stingă. Ne place mai mult aşteptarea, decât împlinirea, care este de fapt un final. Şi finalurile nu ne plac.
… orgoliu şi şantaj emoţional
Ne iubim copiii, bărbaţii, dar încercăm  să-i “corectăm” până dincolo de binele lor. Când se opun ideilor noastre, când sunt “neascultători” din convingerile lor, ne folosim fie de de autoritatea parentală ori maritală aspră, fie de şantajul emoţional blând “dacă mă iubeşti, faci asta pentru mine”.
… convenţie
Iar “te iubesc” – parte dintr-un cod al “bunelor maniere” în dragoste. Relaţiile merg bine când se respectă regulile. Atunci când iubim nu trebuie să supărăm, să înşelăm, să ne comportăm neadecvat. Ajungem să ne reprimăm prea multe în numele iubirii.
… reflex
Ca în experimentele pavloviene, salivăm când se aprinde becul roşu şi-l asimilăm cu “hrana”. Pe urmă, fie plângem noi, fie celălalt.
Mai sunt şi altele?

Citiţi şi

Unde e dragostea? Unde? Unde?

Cel mai mare protest al femeilor anunţat în SUA, la o zi după învestirea lui Trump

Un bădăran înfumurat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,248 views

Your tuppence

  1. Cristina Filimon / 13 April 2011 0:46

    @Cosmin, “Love is” e doar o dorinta, o proiectie, cand o coboram de pe soclu inceteaza sa mai fie!
    E un paradox plin de dualisme contrastante :))), exista prin simplul fapt ca nu exista 🙂
    Crezand ca o putem “rationa” ne amagim cu iluzia palpabilului.
    Iar ceea ce este dincolo de cuvinte si nu putem intelege cu mintea si diseca cu ratiunea, ci doar inima are privilegiul de a simti, nu e impropriu (de)numit dragoste?:) think about it! when you name it, you kill it;)
    Ermitaj. See you there, about lunch time 🙂

    @ Dora, trebuie sa recunosc ca ai un umor cel putin interesant 😉 sau eu am intalnit prea multi extraterestri :)) nesubscrisi. Nu vorbesc in numele tuturor, e doar un punct de vedere, unghiul difera.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Cosmin / 12 April 2011 16:09

    Din momentul in care ai pronuntat “love”, apoi “is”, deja ai mutat discutia in plan rational, conceptual, cu limitele de rigoare. Cand numesti ceva, deja ai ucis acel ceva.
    “Love is” este din start un demers esuat, contine in sine o contradictie.
    Ce am citit mai sus este o tentativa de descriere a unui filtru prin care privesti dragostea (ma rog, acel ceva pe care il simti, apoi ii pui o eticheta – in cazul nostru cuvantul “dragoste”).
    Dar ceea ce noi numim dragoste este mult dincolo de cuvintele noastre, este rezervat nu creierului/mintii/ratiunii, ci inimii, care nu intelege limbajul rational.
    Cand luam pranzul impreuna?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Dora / 12 April 2011 22:31

      @Cristina: Nu subscriu. Asta ma face extraterestra? In orice caz de dragul corectitudinii “politice” ai fi putut sa nu vorbesti in numele tuturor. Se pare ca totusi, functioneaza…

      @Cosmin: te contrazici fantastic. Ultima replica m-a dezamagit profund si nu se leaga deloc cu comentariul tau. Dar cine sa va mai inteleaga? 🙂 Cu cat va chinuie ele mai tare, cu atat va place voua mai mult. Asa ca…o fi avut dreptate Cristina in afirmatiile despre “moartea dorintei”, cel putin. 😀

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
      • Cosmin / 12 April 2011 23:25

        Dora, cu ce “ma contrazic”? Daca e vorba doar de ultima replica, e un alt context. Cristina, ai legatura.

        Thumb up 0 Thumb down 0
        Reply
        • Dora / 13 April 2011 14:13

          @Cristina: Fie…adica era un fel de “asa nu”?!…
          Cat despre al meu simt al umorului, da, mai ciudat…si mai rar “gustat”… 😀 Oricum, de scris, scrii bine. 🙂

          @Cosmin: Da, de ultima replica era vorba, si nefiind la curent cu “contextul”, mi se parea a fi o contradictie in “simtiri”…
          Mea culpa? 😀

          Thumb up 0 Thumb down 0
          Reply
          • Cosmin / 13 April 2011 20:49

            Keine culpa, a fost doar o tentativa de joaca cu draga-mi autoare.
            Alles gute!

            Thumb up 0 Thumb down 0

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro