Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Lumea fără mine

4 December 2015

luminița popescu nouăNegândindu-mă la moarte, mă gândesc:

Cum ar fi dimineaţa fără mine pe Pământ? Cine mi-ar mângâia copiii pe frunte şoptindu-le încet: „Hai, treziţi-vă, e ora 7!”

Cum ar fi amiezile fără mine? Oare ar fi pustii? S-ar mai auzi clinchet de linguri prin bucătărie şi zgomotul înfundat al microundelor învârtind farfurii s-ar mai auzi?

Întoarcerea şosetelor pe faţă la băgarea în maşina de spălat şi apoi împerecherea lor după uscare cine ar mai face-o, dacă eu nu voi mai fi pe-aici? Cine va verifica atent dacă e butelia închisă şi dacă teascul stă bine fixat în butoiul cu varză din beci?

Cine ar mai exclama disperată „Vai!”, când Andrei ar suna să spună în toiul nopţii: „Am intrat într-o căruţă nesemnalizată”?

Cine ar aprinde lumânări la Troiţă şi cine ar strânge paharele de plastic înfipte în gărduţul ce o înconjoară?

Cine ar urca scara spre pod în două secunde să nu piardă frumuseţe de poză cu apusul?

apus-3

Cui i-ar mai pupa mama gropiţele din obraji, dacă eu nu aş mai fi pe aici?

Cine ar mai privi uluită cerul nopţii la minus 25 de grade, atunci când paşii se aud cu ecou? Cine ar mângâia câinii şi mâţa? Cine mi-ar sorbi cafeaua, îngândurată? Cine le-ar spune clienţilor mei: „Bună dimineaţa!”?

Sunt sănătoasă tun şi nu mă gândesc la moarte. Doar vreau să ştiu cum va fi lumea fără mine, când Rostul meu se va isprăvi.

A scris Grigore Vieru, Dumnezeu să-l odihnească, o poezie superbă. Vă rog să o ascultaţi, durează puţin mai mult de un minut, dar spune totul.

Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Moartea unui scriitor

Cele 10 reguli pentru viața de după 50 de ani

Povestea lor, cu gust de pere coapte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,335 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro