Iartă-ți trupul

Silvia Ciotir

7 March 2015

Silvia 1 Ciotir 1Uite, aici!”

Şi îmi arată spre talia mică, într-un loc ştiut doar de ea, un depozit de grăsime.

Nu ştiu cum să scap de grăsimea asta!

Are corpul frumos. Atât cât mă pricep eu, privind-o, mă gândesc că multe ar vrea să arate aşa, şi totuşi, ea vede în locul acela o imperfecţiune. Dacă privesc cu atenţie, poate că mă convinge să văd o urmă de ‘colăcel’ protector. Dar suntem în lumi paralele: nu reuşesc să îmi pese! Nu reuşesc să văd urâţenia ‘colăcelului’.  Cum să îi spun asta? Cum să îi spun de ‘colăcelul’ ei că-i pe creier, nu pe burtică?

Doamna de lângă, o priveşte transparent şi începe a povesti, fără să întrebe pe nimeni:

Am avut cândva, un iubit. 

Doamne, ce m-am mai iubit cu nemernicul ăla!

Eram frumoasă şi slabă. Şi tânără. Iar timpul a trecut. Trecând, a pus pe mine nişte ‘pernuţe’ protectoare, prin diverse locuri, spre dezamăgirea iubitului meu. Nu mai ştiu motivul pentru care iubitul nu m-a mai iubit, dar sigur a ţinut să îmi amintească, mereu,  de ‘pernuţele’ mele.

Despărţindu-ne, întâmplarea face că am slăbit.

Şi a apărut un alt iubit. Ce nu prea m-a iubit, deoarece corpului meu îi lipseau anumite ‘pernuţe’, pe care el taare le-ar mai fi iubit…

cuplu

Şi m-am gândit că poate e omul sau timpul nepotrivit… sau locul nepotrivit …  sau ‘pernuţele’ nu au crescut când trebuiau să crească, pe locurile potrivite

Acum, ştiu sigur. Un om te iubeşte pentru ceea ce eşti tu. Te iubeşte pentru că îi eşti dragă aşa cum eşti tu. Precum micul prinţ îşi iubeşte floarea, asemănătoare cu a altora, dar unică tocmai pentru că el o iubeşte. Şi pentru că e a lui.

‘Pernuţele’ sunt doar motive. Pentru a nu fi iubit, dar mai ales, pentru a nu te iubi. TU. Pe tine.

Starea de bine, gustul vieţii, nu depinde de numărul kilogramelor.

Legăm fericirea de un moment viitor, de un fel de a arăta şi a fi, uitând să trăim azi.

Nu există nici un buton de Start, în viitor, de unde începem să fim fericiţi.

Dă la o parte lupa, bucură-te de corpul tău frumos, priveşte-te ca pe un om minunat şi vei înţelege ce dar minunat este viaţa trupului tău!”



Citiţi şi

Hai să ne jucăm puțin! :)

Te uiți la ele și mai c-ai zice că au o viață

Limpede nu vezi decât cu inima…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,331 views

Your tuppence

  1. vali / 7 March 2015 13:32

    da,te iubesc

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. ana / 7 March 2015 13:22

    De 8 Martie, sa nu-mi aduci flori, honey…
    A fost ziua cand ne-am vazut pt prima data si ziua care a dat startul unei relatii, pe care, dupa trei ani nu ai stiut cum s-o numesti si i-ai spus, balbaindu-te, “comuniune”.
    Ziua cand mi-ai adus primele flori.Superbe flori! Parca le simt si acum mirosul. Parca simt si acum emotia care mi-a zvacnit in stomac cand m-ai sunat si mi-ai zis ca esti afara, ma astepti. Nu ne vazusesm pana atunci. Vorbisem numai la telefon . Am iesit afara incercand sa-mi stapanesc tremurul mainilor si al vocii. Erai acolo. Veneai spre mine cu acel imens buchet de flori, ca un trofeu, si ma straduiam sa-mi infig bine tocurile in asfalt, doar, doar sa n-o iau la fuga. Ar fi trebuit sa o iau la sanatoasa, sa fug mancand pamantul. Sa nu te cunosc. Sa nu te stiu. Sa nu existi. Dar n-am facut-o.
    Si dupa trei ani de cunoasterea a necunoasterii ,nu vreau sa te rog decat atat: sa nu-mi aduci flori, de 8 Martie, honey.
    Pentru ca am uitat emotia de atunci. Mainile mele nu o mai stiu. Nici respiratia. Nici inima. Nici ochii. Nici sufletul.
    Si nici nu mai port tocuri. Umblu desculta ; m-ai invatat sa merg pe cioburi si sa nu ma doara, sa nu curga sange. Sau poate umblu desculta, sa nu ranesc.
    Am uitat cum iti transpirau mainile cand ne intalneam. Cum imi tineai capul intre palmele calde si iti treceai privirea prin fiecare atom al trupului meu. Cum ma sarutai de parca fiecare sarut ar fi fost ultimul. Cum iti raspundeam la emotie de parca emotiile noastre se cautasera o eternitate. Si abia atunci se gasisera. Am uitat fiorii pasiunii mistuitoare din prima noapte , care m-a transformat in prizoniera. Care m-a subjugat si care m-a orbit. Care m-a facut sa umblu oarba, cu ochii deschisi. Am uitat cat de mult iti placeau buzele si mirosul pielii mele. Am uitat tot, odata cu anii, odata cu necunoastrea iubirii.
    Dar n-am uitat limitele pe care le-ai impus si gheata cu care mi-ai incremenit de atatea ori cuvintele. Cuvinte care ar fi tasnit din piept daca n-ar fi fost oprite de tacerea ta. N-am uitat de cate ori am tanjit sa te iubesc si nu mi-ai permis. N-am uitat de cate ori am tanjit sa ma iubesti si n-ai facut-o. Iubirea era “restricted zone”.Era pentru altii. Care nu suferisera dupa ce au gustat-o. Nu pentru noi, oameni maturi, capabili sa facem diferenta. Sa luam doar atat cat nu ne face rau. Asa imi spuneai si asta n-am uitat.
    Si am ridicat usor, cu anii, ziduri de gheata in jurul inimii, crezand ca astfel iti pot trai aproape dar totusi atat de departe, in fiecare noapte.
    Si te-am iubit tacut, fara sa stiu ca iubesc. Si am jucat in piesa ta, rolul ingrat al actritei care n-a cunoscut niciodata scena. Care s-a jucat doar cu papusile de carpa prafuita.
    Am uitat insa ca gheata se topeste langa foc. . Ai uitat si tu. Dar gheata ta s-a topit langa focul altei femei. Si pentru ca iti eram “bandaj al sufletului”, mi-ai impartasit amorul care te transformase in ceea ce eu asteptasem din prima clipa cand ti-am acceptat jocul . Pasiunea care te mistuia langa alta, chinurile prin care treceai datorita indiferentei ei, focul care ardea in tine, toate erau pentru o alta actrita din filmul tau . Eu le asteptasem ani si mi le-ai oferit pe o tava atat de grea, incat mi-a retezat mainile si respiratia. Mi le-ai oferit in povesti despre o alta ea.
    Eu n-am uitat de limite , dar tu ai uitat de mine. Te-as fi iubit exact asa cum iti doreai sa te iubeasca ea. Ti-as fi umplut goluri pe care nici nu stiai ca le ai. Dar eu ti-am respectat limitele. Tu nu m-ai respectat pe mine.
    De aceea, nu mai pot fi bandajul tau si nici actrita ta, in rol de dublura.
    De aceea, te rog, de 8 Martie, sa nu-mi mai aduci flori, honey…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 22 Thumb down 7
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro