Mă uit la noua ea și nu o recunosc

Catchy

24 November 2015

delacoNu am mai văzut-o de 16 ani pe ea. Ca să fiu specific, din 11 august 1999, de pe acoperișul de unde amândoi ne-am uitat prin bucăți de plastic roz la fuga soarelui după lună. Ei i s-a făcut frig. Nu aveam nimic la mine, niciun pulover sau sacou și cămașa nu puteam să i-o dau și astfel să rămân gol. Așa că am luat-o pe după umeri și i-am dat o țigară, ca să se încălzească. Întunericul din miezul zilei a speriat câinii care au urlat lung și îmi amintesc că m-a întrebat dacă și mie mi-e frică și dacă cred că animalele pot să prevestească nenorociri. Adică ce? am întrebat-o.
Adică un cutremur. Se prea poate, dar nu mă pricep. Eu, de exemplu, un animal fără instincte, nu am prevestit că ea va pleca. Și instinctul meu nu mi-a spus că nu o s-o mai văd decât acum.

eclipsa de soare

Doamne ce-a îmbătrânit, mi-am zis, dar ei i-am spus că e neschimbată. A roșit și a căutat adevărul în mine și eu am ascuns bine adevărul, după ficat l-am pus, ca ea să nu-l găsească niciodată.

Apoi am întrebat-o unde a plecat atunci, după eclipsă, fără să spună la revedere, fără să își ia rămas bun. Ea a ridicat din umeri și mi-a spus „știi tu”. Dar eu nu știam și am insistat să înțeleg cum s-a întâmplat una ca asta, cum a fugit cu inima mea. În America, mai cu seamă. Cum să fugi cu inima mea în America fără să îmi spui. Fără să îmi ceri aprobare, aviz, documente justificative când te pregătești să îmi treci un organ vital de-al meu granița într-un stat capitalist sălbatic. Adică, realizezi, ai făcut trafic cu organe?, i-am spus. Aș putea să sesizez FBI și CIA și NYPD, am continuat.

Dar ea a ridicat din umeri și a zis „nimeni nu o să facă nimic.” Așa e. Nimeni nu o să facă nimic. Mai ales acum, când ea a îmbătrânit și crima s-a prescris. Au îngropat ăștia dosarul Revoluției, d-apăi un amărât de furt și trafic de organe.

M-am uitat la ea și am plâns în mine. Pentru toate nopțile când am visat-o, când m-am căznit să mă pansez ca să nu mă mai doară, trăind într-o veșnică eclipsă, cu câini urlând în jurul meu a jale sau a cutremur. Și m-am obișnuit. Cu durerea. Și cu dulăii. Și cu ea plecată. Și tânără.
Cu asta m-am obișnuit. Cu imaginea unei fete tinere, tremurând de frig din cauza lunii care s-a așezat cu pieptul în fața soarelui. Cu pielea de găină și buze vinete pe fața albă. Cu asta m-am obișnuit.

Mă uit la noua ea și nu o recunosc. Doar vocea e la fel și poate, puțin, ochii. Dar părul ei e scurt, fața ei e lată, colțurile gurii atârnă obosite.
Pe balcon ciripesc vrăbii, lumina e crudă și, în poala ei toarce o pisică. Dezastrele se petrec zi de zi, clipă cu clipă, fără ca urletul vreunui câine să le prevestească.

Îmi iau inima înapoi. A ținut-o împachetată într-o batistă cu dungi verzi. Și astfel, după 16 ani, îmi iau inima în dinți și o întreb dacă vrea să ia masa cu mine. La colț e un restaurant italienesc pe care îl ador.

Pe Toni îl găsiți cu totul aici



Citiţi şi

50 de ani să iubeşti, fără concediu…

La înmormântarea Mădălinei

Căprioara de alături

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,771 views

Your tuppence

  1. crisp / 25 November 2015 23:30

    O fi avand fotografia postata, insa, la cate reclame aveti pe site, imaginea mie nu mi-a spus nimic, putea fi doar ilustrativa, asa cum sunt multe, din cele pe care le postati, si nici comentariul, ,,pe Toni il gasiti aici” nu implica neaparat faptul ca ar fi autorul, mai ales ca atunci cand dai click intri pe site-ul FANBRANZA.RO. ;), m-ati facut chiar sa ma si amuz cu aceasta trimitere ^_^
    Iertati-mi atunci comentariul, coincidentele erau, si in cazul meu atat de multe, incat e posibil sa fi trait acelasi lucru, in vieti paralele..
    Dati-mi, insa, voie sa-mi pastrez dreptul de a ramane la aceeasi concluzie, fara sa jignesc in vreun fel sentimentele domnului in cauza, caruia nu pot decat sa-i doresc sa-si fi gasit jumatatea careia sa-i ofere totul, inclusiv camasa. 😉 si sa fie fericit!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. crisp / 24 November 2015 12:01

    V-as sugera sa puneti autorii articolelor, pe care le postati, sa se semneze, macar folosind initialele numelor lor. Am 99% sentimentul ca e scris de un fost iubit al meu, care scrie despre mine, sint prea multe detalii, identice cu ceea ce am trait si eu. Daca s-ar fi uitat in oglinda atunci, sa-si analizeze propriul comportament ar fi stiut DE CE.. In plus, un om, care iubeste, nu se teme niciodata sa ramana gol, pentru a-I aduce iubitei lui un strop de caldura in plus, nu doar fizica ci mai ales in suflet, cand vezi ca cel de langa tine nu iti ofera ceea ce tu astepti de la el, si e un zgarcit in bani (si nu ma refer la sume colosale, la anii respectivi nu eram nici unul dintre noi foarte avuti, averea cea mai de pret era tineretea si inocenta noastra), nu mai vorbesc de zgarcenia in sentimente si cuvinte de iubire. Iar acestea din urma trebuie sa izvorasca dintr-un suflet curat, pentru a se numi IUBIRE, poeziile de dragoste nu sterg amenintarile adresate iubitei, de genul ,,ma sinucid fara tine”.. Constrangerea nu se numeste Iubire, ci Egoism.. Iar daca, dupa 16 ani, inca traieste, e o dovada in plus ca iubirea lui n-a dus la asa o tragedie din iubire, si, sincer, nici nu mi-as fi dorit, insa acest lucru imi confirma faptul ca sentimentele lui au fost cam superficiale, din punctul meu de vedere.. In plus, ,,complimentele” lui erau si atunci la fel de insensibile, reci si acide, care ma faceau sa sufar.. ca si acum, cand vorbeste despre cum arata cea pe care a iubit-o, ca fiind imbatranita, lucru pe care nici o femeie nu vrea sa il recunoasca, desi e adevarat ca timpul nu ne iarta.. incat, cu toate ca n-am primit nici o invitatie la restaurant, nici nu cred ca as accepta, nu cred ca am avea prea multe sa ne spunem, din ce citesc nu cred ca s-a schimbat prea mult incat sa prezinte vreun interes pentru mine.
    Exista, insa, posibilitatea sa ma insel asupra autorului, in ciuda coincidentelor.. cu toate acestea, raspunsul ramane acelasi: adevarul ,,traficantei de organe” il va gasi, dupa ce-l va scoate din fierea imprastiata in propriul ficat, va tine o cura de dezintoxicare si se va privi intro- si retrospectiv in oglinda!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro