Mai bine înfiată decât gospodină

Catchy

30 April 2015

De când mă știu nu am avut masă de călcat în casă. Din moși strămoși. E o lege nescrisă a matriarhatului instaurat în familia noastră, de când lumea și pământ. Străbunica ura să calce, bunica și ea, mama la fel. Nu puteam să fac tocmai eu notă discordantă. Dar ce crudă poate fi viața uneori. Cum ți se poate dărâma toată lumea într-un moment.

Sunt intelectuală și fur biscuiți

Să vă povestesc. Într-o zi decid să îmi vizitez părinții. Nu de alta, dar tare aș mai fi mâncat o ciorbă  caldă. Eu sunt o intelectuală. Nu ma ocup cu prostii din astea, cum ar fi gătitul. Nu am timp și nici chef. Mă săturasem de merdenele, covrigi și biscuiții pe care îi furam de la colega din cubiculul din față când ea mergea la baie.

Foamea-n gât și durerea-n suflet

Ajung eu acasă, cu foamea-n gât și ce să vezi? Deschid ușa. Intru. Îmi cade poșeta din mână. Gura mi se deschide instantaneu. Ochii mi se scurg care pe unde și rămân așa: căscată și holbată. Mama călca. Și  nu oricum. Pe o masă de călcat!!! Toate valorile mele, tot ce învățasem de o viață, totul se ducea de râpă. Nu mai știam cine sunt. Am crezut că am greșit apartamentul. Am sperat șă fiu infiată. Orice, dar absolut orice ipoteză era mai plăcută decât aceea de a realiza că poți să calci și să fii fericit. Pentru că ăsta era adevărul. Mama cânta și îi sclipeau ochii de bucurie: ”Ia uite! Mi-am lua masă de călcat Easy 8! Sunt absolut încântată. Ai fi crezut vreodată? Nici nu știam că poate fi atât de bine!”

how_to_iron_vintage

Cine ești și ce ai făcut cu mama?

Eu o priveam nedumerită și cred că fredonam încet, ca o nebună ”mamă unde ești/bate-mă de vrei/ dar vino să mă iei”. Am privit-o cu o durere acenstrală și i-am spus: ”Cine ești și ce ai făcut cu mama? De ce ni se întâmplă tocmai nouă asta? De ce eu?” Nu de alta. Dar de fiecare dată când mama descoperă vreun obiect nemaipomenit, ține morțis să ia două ”că să aibă fata zestre”.  Așa m-am ales cu robot de bucătărie, oale multe, tigăi, seturi de cuțite și alte obiecte periculoase. Atât de periculoase încât nu mi-am fpcut curaj să le folosesc. Așa că știam. Tocmai eram fericita câștigătoare a unei mese de călcat căreia va trebui să îi fac loc în garsonieră. Și nu am!!! Nu mai am loc. Decât în pat. Lângă mine. Sau sub pat.

Secretul toleranței – stomacul plin

”A ta e acolo. Pe balcon. Nou nouță”, mi-a spus cu o fericire pe care pur și simplu nu o înțelegeam. M-am așezat resemnată la masă, mi-am băgat botul în farfurie și am început să cochetez cu ideea de a călca lenjerii, cămăși sau rochii pe o masă de călcat. Adevărul e că noul mă tentează. Așa că, încet- încet, până când am topit două farfurii pline-ochi cu ciorbă, m-am obișnuit cu ideea și chiar am început să mă întreb cum va fi. 

Așa au trecut două zile. A venit duminică, vremea plecării. Ca Păcală, mi-am luat eu masa de călcat în spate și am plecat la gară. Ce să vă spun? Cum am încercat să îmi fac loc printre oameni, încercând să urc în tren, cu masa de călcat pe care o împingeam, trăgeam, așezam? După lungi peripeții și animozități create în rândul călătorilor, loviți care în cap, ori în tibie, cu masa de călcat ajung acasă. O așez în fața mea. Ne privim. Eu neîncrezătoare. Chiar speriată. Ea imobilă, frumoasă și învingătoare. Cu mâini tremurânde scot o cămașă din dulap, o așez pe masa de călcat Philips și fac nefăcutul. Pentru prima oară în viața mea aveam să folosesc o masă de călcat.

Toate la momentul potrivit

Odată în plus, mama avea dreptate (drept să vă spun, mă enervează la culme că are mereu dreptate). Dar, pentru prima oară nu mai trebuie să stau în genunchi, să mă chircesc și să îmi dau duhul călcând pe masa din sfuragerie, pe jos ori în pat. Bine, acum să nu vă imaginați că ne-am împrietenit atât de bine încât să nu mai putem sta una fără cealaltă, să ne povestim dezamăgirile și bucuriile. Nici gând. După ce mi-am terminat treaba, am așezat-o la loc de cinste, singurul disponibil. În spatele ușii de la cameră, împreună cu prietenul ei și eternal meu dușman, aspiratorul. Cred că se înțeleg bine. Doar sunt din aceeași familie. Dar e atât de frumoasă, încât uneori nu mă pot abține să nu o privesc cu drag, să îi zâmbesc și să îi spun: ”Draga mea, nu îți face griji. Ne-om mai vedea noi cândva. Știi tu, toate la momentul potrivit”.



Citiţi şi

Azi, acum, îți faci timp!

Ca să scap de dragoste, ţi-o las ţie şi mă însor

MAMA – Învierea ei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,713 views

Your tuppence

  1. Belle dImagination / 1 May 2015 6:23

    Eh, să vezi circ şi drăcie când mama, bunicile, străbunica pe care am prins-o, mătuşile cunoscute, toate, dar ABSOLUT toate au fost gospodine. Numai eu am sărit departe de trunchi.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Belle dImagination / 1 May 2015 6:22

    Eh, măcar în cazul tău ştii că se transmite genetic.
    La mine în casă mama, bunicile, mătuşile cunoscute, străbunica pe care am prins-o, toate, dar absolut toate au fost gospodine.
    Eu am sărit cam departe de trunchi

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro