Mai bine mă sari decât să mă ocolești

Catchy

10 December 2014

“Ştiu ce înseamnă să fii grasă, da, ştiu, mai mult decât mi-aş fi dorit vreodată. Centrimetrii din înălţimea mea sunt egali cu centimetrii din talie şi nu, nu citiţi de două ori, pentru că nu este nicio greşeală. Când mă deplasez am două viteze: încet şi răzimat, iar gâfâitul de rigoare îţi aminteşte de cazanele sub presiune ale vapoarelor de mare tonaj plecate în larg cu sute de oameni la bord şi cu tot atâtea speranţe şi visuri de împlinit.

Am muncit din greu să ajung la asemenea dimensiuni; ani de zile plecam de acasă dimineaţa la 6:45 şi reveneam la domiciliul conjugal în jur de 19:30, cu ultimul autobuz care ducea oamenii la şi de la locul de muncă. Am încheiat un pact de credinţă cu scaunul de la birou – de altfel, rezistent şi confortabil – nu-l părăseam decât în condiţii extreme, inevitabile şi imediate. Pe la ora 17:00 mă apuca o foame teribilă (am uitat să menţionez că până atunci nu consumam decât o cană de cafea) şi cele mai la îndemână alimente erau batoanele Mars sau sticks-urile. Acasă, săream direct sub duş şi apoi în pat. Nu-i vorbă, din punct de vedere al câştigului material, al salariului, a meritat tot efortul, dar banii s-au dus, kilogramele s-au acumulat şi, înainte să mă dezmeticesc cu adevărat, am devenit un monstru. Şi culmea, mă mai şi supăram ori de câte ori cineva încerca să-mi atragă atenţia.

fat-woman-first-date

De câte ori am auzit fraza „e păcat de tine să fii aşa de grasă, încearcă să faci ceva”, m-am îndepărtat definitiv, la propriu şi la figurat, de persoana care mi se părea mult prea băgăreaţă în treburile mele proprii şi personale. Doar nu făceam rău nimănui, ce mare scofală! Eeeeee, dar timpul trece, surd şi mut la dimensiunile mele, iar tinereţea şi sănătatea mea s-au topit subit şi m-am pomenit că nu mai găsesc motive pentru a ieşi din casă sau pentru a trăi, eu, tocmai eu, cea care întotdeauna observa prima că a venit primăvara, sau că au ruginit frunzele, sau ce bine că ninge, putem face un om de zăpadă frumos…

Asta a fost viaţa mea mai bine de 15 ani, locul de muncă mi s-a schimbat, apoi au intervenit alte probleme – au crescut copiii, problemele lor au devenit prioritare pentru mine, la supărare am mâncat ce am apucat şi când am apucat, nu am mai putut dormi cum trebuie, iar acum nivelul de stres din organismul meu a depăşit şi cotele de alarmă. Dezastru iminent… secvenţa de autodistrugere iniţiată… hormonul responsabil de „luptă sau fugi”, cortizolul, s-a evaporat total din organismul meu, valorile maxime înregistrate nu ar prinde din urmă pe cele minime normale nici dacă ar fi campioane olimpice la sprint.

Despre încercările mele de a schimba ceva, poate, altădată, într-un context cu nori mai puţin negri pe cerul existenţei mele. Un lucru este cert: după atâţia ani, nimeni, dar absolut nimeni nu glumeşte despre asta în prezenţa mea. Le-o fi frică (un strănut de-al meu le-ar oferi un sejur gratis în partea opusă a ţării), le-o fi lehamite să ducă muncă de lămurire, cine ştie. Sau poate, pur şi simplu, le-o iau eu înainte…”

Comentariul unei cititoare la articolul “Dacă n-ai fost grasă niciodată, n-ai de unde să știi cum e“.



Citiţi şi

Nu mai pot

MAMA – Învierea ei

Silvana

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,817 views

Your tuppence

  1. Loka / 27 December 2015 22:14

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 5
    Reply
  2. Green / 11 May 2015 20:27

    stiu cum e sa ai tonajul mare,sa incerci sa dai jos si nu reusesti,sa fii crezut prost ca esti gras,si stiu ca se moare de obezitate morbida!
    vina ne apartine ca ne-am ingrasat!

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  3. Dumbravita / 11 December 2014 17:30

    Buna seara. Numele meu e Dumbravita si sunt o femeie grasa. 1.60m/90kg

    Si totusi, asta nu inseamna ca ma simt mai putin femeie sau ca simt a avea mai putine drepturi la fericire, frumusete sau sanatate decat femeile de orice alta talie. De fapt, cred ca a judeca femeia dupa greutate este o mare prostie.

    Asa cum eu nu judec “hipsterii” care poarta barba mai nou, tinerii care se imbraca cum s-or mai fi imbracand zilele astea, femeile care isi fac operatii estetice, pe cei care se tatueaza, si lista poate continua la nesfarsit.
    Ce facem fiecare cu corpul nostru este strict treaba si dreptul nostru, exclusiv.

    Uitam cred ca in primul rand corpul nostru este un mijloc, si nu un scop: este cel care ne permite sa ne plimbam in lumea asta si s-o experimentam cu toate simturile ce ne-au fost date. Pentru femei, este cel care ne permite sa aducem omuleti pe lume si sa alergam dupa aceea dupa ei. Pentru barbati, este cel care le permite sa urce pe munte si sa se simta stapanii universului.

    Corpul meu e sanatos si imi ofera accesul la VIATA – ce-mi pot dori mai mult de la el?

    De cand a devenit corpul nostru, carnea noastra umana, un obiect estetic ? La libera dispozitie a celorlalti de a o evalua si de a emite judecati pe seama ei? Eu refuz sa ma las judecata de ceea ce societatea considera acum “frumos” la o femeie si consider ca ceea ce e important zace dedesubt, e mult mai complex si mai frumos de descoperit, evaluat si judecat.

    Si mai cred ca foarte multe femei ar iesi mult mai castigate daca ar depune mai multe eforturi in a se iubi pe ele exact asa cum sunt in orice etapa a vietii lor decat in a-si trai viata intr-o continua dieta si privare de ce e frumos si bun pe lumea asta…

    Cu drag.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 45 Thumb down 7
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro