Mai citiţi, doamnelor şi domnişoarelor?

Mihaela Cârlan

27 November 2010

mihaela-carlanUn articol al colegului Adrian Pătruşcă, în care se întreabă “Ar fi dispariţia cărţii tipărite, după 600 de ani de existenţă, un progres?”, mi-a redeşteptat o temere tot atât de veche cât libertatea noastră: că lumea nu mai citeşte. Fenomen, ale cărui urmări, însumate, capătă dimensiuni de catastrofă paşnică, dar devastatoare.

Între preocupările zilnice ale adulţilor nu mai figurează parcurgerea în tihnă (parcă aud sofismul de unde tihnă?) a câtorva pagini de carte şi nici copiii lor nu se mai ascund sub pătură, după ora de culcare, să afle mai repede sfârşitul aventurilor unor cireşari autohtoni sau de aiurea. Şi lipsa lecturilor se vede. Dintr-un nesfârşit şir de semne, între care cel mai grăitor, dar nu şi cel mai compromiţător, mi se pare stinghereala în a răspunde la banala şi ne-subversiva întrebare “ce-ai mai citit în ultima vreme”. Despre cum se reflectă ne-cititul în toate câte ne definesc ca oameni, de prisos ar fi o enumerare.

Nu, nu voi predica despre importanţa lecturii. Doar voi mai spune încă o dată că sărăcia spirituală e mai greu de combătut decât cea materială, atât de des invocată. Şi vă rog să nu confundaţi dorul de conversaţiile stârnite de câte o “carte bună”, cu nostalgia comunismului. Însă, pare-mi-se ?, ne-am simplificat nepermis de mult traiul aruncând prea uşor la coş strădania, înţelepciunea, talentul unor pământeni care au crezut în puterea cuvântului scris de a învăţa şi înnobila.

Acum, oamenii se judecă (ce frisoane le dă unora cuvântul!) după bani şi nu după carte. Respectul se acordă în acord cu zerourile potente şi nu cu plusurile imateriale, vădit neputincioase. Un zero în plus în coada creditului pe plastic, face mai mult decât un zero în coada numărului de cărţi măcar răsfoite.

Mă sperie omul care n-a citit şi spune asta cu un soi de mândrie. Mă sperie omul care crede că poate masca lacunele culturale cu trei citate. Mă amuză, dar tot mă sperie, rău, cei care fac gafe cu seninătatea cu care alţii omoară în serie. Mă înduioşează cei pe care îi văd citind în librării cu aer smerit. N-ar citi acolo dacă ar avea banii să ia acasă tot ce le doreşte sufletul şi mintea. Acestora le sunt datori cei cu bani, care cumpără cărţi la metru ca să-şi decoreze casa şi nu interiorul. Filantropia culturală, mecenatul, n-au sorţi buni în România. Nu se înmulţeşte precum ciupercile după ploaie. “Ai carte, ai parte” a căzut în derizoriu. Cultura nu vinde. Cultura e nişă. Tare îngustă. Avem alte griji.

cuplu 3

Se spune că ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit. Get a life! (fă-ţi rost de o viaţă proprie!) i se spune cuiva care are preocupări meschine legate de existenţa altora. Dar ironia aceasta nu este nici intenţionată şi nici percepută ca un îndemn la lectură :). Şi totuşi, cred ar fi bună pentru o campanie naţională cu scopul redeşteptării interesului de a citi. Măcar lista scurtă fără de care nu te poţi considera un om “citit”, mai bun şi mai fericit.

Întreabă Pătruşcă în final, ca o invitaţie la dezbatere: “Dumneavoastră aveţi o bibliotecă acasă? Mai mult decât câteva cărţi aruncate ici, colo, căpătate accidental? Credeţi în dispariţia cărţii pe hârtie? Şi dacă da, cu ce urmări asupra omenirii? Se va citi mai mult în format electronic decât se citeşte (citea) pe hârtie? Şi, în general, va mai servi la ceva cititul pentru omul de rând, sau va deveni el apanajul unei elite, al unei caste de iniţiaţi?”

Daţi-mi, vă rog, vestea bună că sunteţi multe, multe, care încă mai găsiţi răgazul să vă cufundaţi în lectură ca într-o baie aromată cu uleiuri esenţiale. Că povestiţi apoi seducător şi altora care vă vor cere cartea cu împrumut. Daţi-le-o. O carte e cu atât mai fericită, cu cât trece prin mai multe mâini. Cărţile nedeschise sunt triste.

Un gând bun şi pe curând,



Citiţi şi

Ce vrea, în fond, orice femeie

Despre corporații, bețivi și curve

Banul la banul lui Rudoiu trage

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,807 views

Your tuppence

  1. Evelyn / 24 April 2014 21:09

    Nici eu nu cred ca oamenii vor renunta la citit. As zice (fara sa am datele unei statistici) ca numarul de pasionati de lectura a ramas constant de-a lungul vremurilor. Diferenta e ca acum suntem atat de “interconectati” (retele de socializare si tot), incat stim unii despre altii. Inainte nu aveam atata vizibilitate asupra numarului de oameni care nu citeste.
    Eu l-am iubit din liceu pe Camil Petrescu. Apoi pe Bulgakov, al carui roman il recitesc in fiecare an cu dragoste. E dragoste, deschid cartea si sunt intr-o alta lume, unde sunt pur si simplu fericita. E drept, fiind oamenii iubitori de lectura inferiori numeric celor neiubitori, e adesea pustiu in jurul lor. Dar ce bucurie afli atunci cand gasesti pe cineva ca tine …

    Ultima carte citita e “Anticarul din Kabul”, o poveste captivanta si bine scrisa. Bine, ultima carte pe care am inchis-o e “Maestru si Margareta” – cea mai frumosa carte din lume 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. alexandra / 13 February 2014 17:56

    Am citit articolul cu interes nu numai datorita subiectului in sine , dar mai ales pentru ca raspunde unei intrebari pe care mi-am pus-o in ultima vreme : de ce nu mai citesc ? Sunt studenta si recunosc cu rusine ca din primul an de facultatea ( acum sunt anul 3 ) am citit mult , dar mult prea putine carti…obisnuiam sa citesc regulat , sa dezvolt pasiuni pentru anumiti autori si sa am discutii despre carti care sa ma incante de fiecare data . De cand am venit la Bucuresti la facultate, am avut diverse preocupari , am uitat sa mai citesc pur si simplu …Cel mai mult imi lipseste sa ma las pierduta in lumea unei carti , sentimentul acela e cel mai placut. Asa ca mi-am trecut pe lista sa citesc un anumit numar de carti intr-o perioada de timp ca sa fiu determinata sa citesc pana imi reforme acest obicei. Intrebarea mea catre adevaratele cititoare este : ce sa citesc ? orice imi pica mana sau sa caut sa citesc metodic- dupa autori, perioade , subiecte ?

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Bozioreanu Irina / 13 February 2014 16:47

    Printre momentele acordate sufletului meu se numara cititul, exclusiv pe hartie! Suna demodat, dar nu pot citi fara sa rasfoiesc…e ca si cum ai conduce fara volan..parca nu mai e condus, nu? Nu mai am timpul din liceu/facultate cand prindeam o patura in geam sa nu se vada lumina, sau cand asteptam final de sesiune sa citesc. Daaaaar, la cafeaua de dimineata, cat fierbe ciorba sau orice in alt moment liber, cartea e un accesoriu lipit de palma.
    Cartile nu dispar decat daca dispar scriitorii, ceea ce ma rog arzator sa nu se intample. Si nu vor disparea cartile din cauza e-reader-elor…ci din cauza ca dispar cititorii..ori ca nu e popular, ori ca nu mai face parte din educatia de baza, ori ca nu aduce bani, ori ca nu stiu…mie asa mi se pare. Si oamenii care nu au citit si nu citesc sunt ca o sticla de suc carbogazos: dupa ce ai deschis capacul…sss…exact 5 secunde…dupa care e bun de pus la cosul de gunoi, nu mai are nici gustul, nici aroma, nici nimic din prezentarea din reclama.
    Pe mine cititul nu m-a facut mai comunicativa, ci exact de-andoaselea. Pe ce limba ar trebui sa povestesc finalul in lacrimi din “Mizerabilii” cuiva care habar nu are despre ce vorbesc? Asa ca tac. Tac si citesc, rad si plang cu cartea in mana si ma bucur ca cineva inca mai scrie…

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  4. Ada / 12 February 2014 23:30

    Eu una citesc cât pot de mult şi dacă n-am acces la atât de multe cărţi noi pe cât aş vrea, recitesc, chiar am bibliotecă adunată în ani. Nu citesc zilnic, n-am timp şi aşezare, dar când am timp, pot să uit de toate cu o carte în mână. În tren, în autobuz, pe plajă, acasă, oriunde. Nu pot fără să citesc. Şi eu nu cred în dispariţia cărţii tipărite, am în familie doi adolescenţi moderni şi la curent cu ultima aplicaţie pe smartphone, dar îşi găsesc şi timp de citit, pe hârtie, nu pe ecran. A, că ei nu citesc cât citeam eu când eram ca ei, în anii 80, când nu prea aveam aşa multe de ales de făcut în timpul liber, asta e altceva şi aşa e normal. Eu cred că încă se citeşte!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Ioana / 12 February 2014 19:35

    Nu ma satur de citit! Cand nu (mai) citesti lasi pustiul (pustiurile? ca-s multe cele de ne bantuie, si mai multe cele pe care le bantuim noi) sa se instaleze in tine prea ca la el acasa – si asta nu e bine. Esti pustiu cu tine, esti pustiu si cu altii. Citesc de cand ma stiu si, desi setea care ma bantuie difera de la o varsta la alta, probabil ca voi ramane insetata de carti pana o sa inchid ochii; cel putin asa sper! N-am fost insa niciodata adepta memorarii pasajelor din carti, a citatelor, a copy/ paste-ului mai intai pe carnetele, apoi pe internet, pe-aiurea. Cartile ne-au fost date ca sa ne imbogateasca sufleteste, ca sa ne mobilam frumos si armonios interiorul, ca sa invatam cum sa fim sau cum sa nu fim, ca sa crestem oameni mari si buni. Si desi e foarte probabil sa fim luati pe sus si dusi cu totul, inclusiv cu cititul, in era digitala (ma bucur ca macar putem folosi e-readere in loc sa stam cu ditamai laptopul in brate :D), probabil ca cel putin de hartia catorva carti ale vietii ma voi incapatana sa ma agat. Ma doare si ma intristeaza cand vad o casa fara biblioteca.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  6. mihaelacarmen / 10 December 2010 19:20

    Imi aduc aminte cu drag de vremurile cand citeam atat de mult incat bibliotecara se intreba cum reusesc sa le returnez atat de repede; vremurile alea au trecut si in valtoarea vietii actuale cu greu imi mai fac timp pentru o carte. Ultima pe care am citit-o, asa, pe sarite, a fost Mama si copilul! Asta pentru ca am nevoie de informatiile de acolo; sper din tot sufletul sa nu se ajunga sa se renunte la cartile in format clasic, asa cum le stim noi. Mi-ar placea ca fiica mea sa citeasca o carte scrisa si nu sa stea tot timpul in fata unui calculator sau cu castile in urechi pentru a asculta o poveste!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  7. Irina / 27 November 2010 20:03

    Mihaela dragă, eu cred că necititul ne face mai închiși în noi, mai puțin comunicativi. Ajungem să “comunicăm” prin mess, chat gmail sau late forme de discuții online. Asta nu e comunicare. Necititul ne face să ne mulțumim cu puținul dat de google, unde, fie vorba între noi, nu ești sigur că informația este curată și adevărată. Dezbăteam zilele trecute acest aspect cu nepoții mei, puști de 25 de ani. Dacă cauți ceva pe net și nu ai habar cu ce se mănîncă ceea ce cauți, dar ai auzit pe unul și altul vorbind, netul îți va da mii sau milioane de linkuri. De unde vei ști că ce-ți dă netul e corect dacă tu nu ai habar de nimic? Răspunsul nepoților mei a fost unul singur, la unison, din cărți, din citit, din școală. Susțin ceea ce spui, ba mai mult, nu mă sfiesc să întreb și să îndemn la citit. Orice. Ceea ce mi se pare fantastic cînd citești este că ai milioane de cuvinte pe care le poți folosi și tu, ai milioane de stări, de vise, de imagini pe care ți le creezi tu și nu ți le induce altcineva. E fascinant să citești. Cu drag, Irina

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  8. ANCA / 27 November 2010 16:38

    Buna ziua!Da, oamenii inca citesc, in grupul meu de prieteni se obisnuiste si asta datorita faptului ca ne sustinem unii pe altii, ne tragem unii dupa altii, si acesta este un lucru foarte bun, sa ne stimulam. Eu citesc in mod organizat, imi rezerv timp in fiecare zi pentru citit, am renuntat sa mai privesc la tv, a fost destul de greu in prima faza sa renunt la tv, dar recunosc ca merita agonia. Carti citite in ultima vreme: Pianista, Marile sperante, Jurnalul fericirii, Supleantul, La taifas.

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro