Mai vrei o tură

Petronela Rotar

26 May 2015

RotarNu există adulți. Chestia e că tre’ să ajungi un presupus adult ca să te prinzi că nu există așa ceva. Te-au păcălit toată viața că oamenii mari sunt tipii ăia care știu exact care e treaba cu viața lor, care le e rolul în Univers, ce e bine, ce e rău, cum se fac și se cresc copiii, ăia care știu să se comporte în orice situație și să iasă cu bine. Tipii ăia cărora nu le mai e frică. Care înțeleg cum poți ajunge să fii un om de succes. Împlinit. Care să nu se mai teamă.

Cînd ești mic, adulți sunt mă-ta și tac-tu. Ei au dreptate, ei știu cum merge treaba pe Pămînt, de ei tre’ să asculți ca să ajungi și tu un om mare. Prin adolescență – sau mai devreme, dacă ești precoce – te prinzi că nici ei nu sunt chiar așa în regulă. Că nu le știu pe toate, ba chiar mai puține decît pretind și că au dat-o destul de rău în bară și cu tine. Că au făcut alegeri nașpa, cam la fel de nașpa ca ale tale cînd, de exemplu, ai decis să nu te duci la școală în ziua aia și să te îmbeți în barul de lîngă liceu și ai rămas corigent pe vară din cauza asta. Dar tu ai o scuză, ești adolescent, ei sunt adulți. Ca și profii. Și profii sunt oameni mari. Vin în clasă cu aerul ăla impunător pe care li-l dă catalogul de sub braț unde te pot arde oricînd vrea mușchiul lor. Da, clar, profii sunt niște adulți. Fără dubiu. Niște tipi care impun respect. Dup-aia afli că bărbatul profei de mate s-a sinucis că îl înșela și că fiica profei de latină se droghează și și-a tras-o cu tot liceul. Păi, ăștia nu erau adulți, nu vin la catedră să ne explice care e mersul vieții și restul de rahaturi, de ce sunt așa de fucked up? Cînd o să fii tu mare, o să știi mai bine…

Debbie Schultz by Harvey Turtz, 1952

Debbie Schultz by Harvey Turtz, 1952 

Și tot crești, te tot vînturi printre maturi, fără să reușești să te simți și tu om mare. Termini școli, îți iei un job, două, faci un copil, poate doi. Nu te simți adult. Ești tot ăla, tot frică ți-e. Doar oglinda îți arată un chip mai decrepit. Parcă începi să și chelești un pic, ai niște riduri, ți se asprește figura. Copiii de pe stradă îți spun sărumîna nene, sărumîna tanti. Colegii tăi de liceu au ajuns profesori la liceul unde ai învățat tu. Nici ei nu sunt adulți. Cum naiba să fie, sunt colegii tăi de crîșme și petreceri. Sunt varză. Trei sunt divorțați, unul joacă la ruletă, altul bea de stinge. Cînd intră în clasă, cu catalogul sub braț, copiii tremură și se gîndesc la ei ca la niște oameni mari, maturi, care au înțeles care e treaba cu viața, care e rolul lor în Univers, cum se fac copiii, cum se cresc copiii, cum să se comporte în orice situație și să iasă bine. Cărora nu le e frică.

Începi să înțelegi că, teoretic, tu ești adultul. Că ai cam crescut mare de-acum. Habar nu ai care e treaba cu viața. Încă te cauți, încă mai cauți sensul tău pe Pămînt. Nu ești bine deloc. Ai făcut niște alegeri, majoritatea cam proaste. Nu te mai țin balamalele ca la douăzeci de ani, dar ai cam aceleași dorințe. Te vezi la fel, ești cam la fel. Te miri cînd îl auzi pe fiu-tu ce îți mai trebuie la vîrsta asta, că ești deja bătrîn, ți-ai trăit viața. Pe dracu’ ai trăit-o, ai doar experimentat cîteva chestii, mai vrei. Și oricum nu îți place ce ai ajuns, ai vrea să mai ai o șansă, să o iei de la capăt, dar nu ai. Fiindcă ai așteptat să crești mare și să ajungi adult și să știi, dar cumva treaba asta nu s-a întîmplat niciodată. Sigur, ai făcut față unor provocări. Te-ai descurcat cu niște chestii, că nu ai avut de ales. Ai învățat cum să disimulezi că ești în control, că faci față. Dar tot frică ți-e. Încă ți se pare că ar mai fi loc să crești. Nu. Nu ești matur. Ești tot tu, numai că haina de piele și carne începe să te cam strîngă. Păi, și? Lasă, poate că înțelepțirea vine la bătrînețe, o să știi atunci mult mai multe, o să fii cu siguranță, o să fii un om mai bun. Un adult.

Cînd colo, nu există adulți. Sau bătrîni. Suntem tot noi, captivi în trupuri care se degradează.

Pe Petronela o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Iartă-mă că vezi în mine sclava dezmățului

Singură, dar liniştită

Să se întoarcă? Să o ia de la capăt?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
28,115 views

Your tuppence

  1. ioana viscrianu / 6 March 2017 12:13

    Ha ha … … – ha …
    Nu e posibil asa ceva !!!!!
    Ai auzit de cunoasterea de s(S)ine !???
    Intra in asta, descopera-te zilnic, incearca sa te dezgolesti de tot si de toate si ai sa ajungi si la partea aceea de asa-zisa maturitate, cand fricile-ti vor disparea.
    Daca ai ramas inchistat undeva pe la varsta de 15 19 23 fiecare dupa caz, normal ca ajungi sa crezi ca STAREA DE ADULT e doar un mit….

    ….

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ana / 26 January 2016 19:08

    Am incetat acum catva timp s-o citesc pe Petronela..blogul ei mai bine zis. E lipsita de optimism, cam dura, ma facea sa ma simt deprimata. Recunosc insa ca in articolul asta are mare dreptate..suntem tot noi in corpuri care incep sa ne tradeze. Chiar cred ca nu exista adulti, ci doar oameni inaintati in varsta care trebuie -vor sau nu- sa isi asume responsabilitati, sa ia decizii si sa faca tot ce le sta in putinta pentru ca familiilor lor sa le fie bine. Sa faca pentru cei dragi “intunericul mai mic” cum scria D. Koontz in Odd Thomas.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Ela / 27 May 2015 16:04

    Teoretic, mai toți știm ce e bine sau rău, De aceea și suntem foarte siguri pe noi în fața copiilor. Cu toate acestea, practica ne omoară!
    Cum se mai spune ” …să faceți ce zice popa, nu ce face popa!”.
    Iar, dacă stăm și analizăm, mai constatăm că de multe ori comportamentul, chiar și al adulților, este influențat de anturaj, în bine sau în rău.
    …………

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Ionut / 27 May 2015 14:42

    Interesant. Insa nu e chiar asa cu totul. Da, vrem lucruri si mai tarziu (eu am 33 si da, ma gandeam azi dimineata ca ma simt cel putin ca la 20 desi stiu ca nu e asa – nu mai dorm asa bine noptile, tocmai din cauza acelor nesigurante + frustrarea ca unele lucruri nu ies asa cum le vreau eu si nu stiu cum sa traiesc cu felul in care ies de fapt).

    Dar totusi, unele sigurante se aduna. Nu mai avem aceleasi intrebari. Unele au fost de mult raspunse, chiar daca greselile se repeta. Dar acum stim ca gresim, nu mai sunt intrebari in legatura cu asta. Si cu alegerile la fel. Daca putem nu stiu sa alegem asa cum vrem. Insa ce vrem e mai usor de banuit, daca nu de stiut.

    Asa cred eu… cel putin acum 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  5. Cat / 27 May 2015 13:01

    Bunicu a murit la 81 de ani de infarct. A fost un om f lucid si activ, a muncit pe rupte si avea tot felul de glume si ghidusii in program. Obisnuia sa ne spuna:” pe dinauntru ma simt ca la 14, 17 ani, ca la …20 de ani. Numa’ cand ma uit in oglinda imi amintesc ca-s batran.”

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 0
    Reply
  6. Dav / 27 May 2015 8:41

    catalogul@ -cam penibil,nu ai inteles nimic !
    ……
    Petronela- Pielea si intelepciunea au viteze diferite spre maturizare dar vedem
    lumea prin aceiasi ochi,sufletul e acelasi.
    Undeva, probabil se contabilizeaza o schimbare,insesizabila pt noi. dar care-si
    va arata importanta la timpul potrivit.
    Este bine daca ne-am mentinut tineretea interioara,prospetimea perceptiilor si ajustarea dimensiunilor,suntem un copac inca verde.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  7. catalogul / 26 May 2015 23:37

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 15
    Reply
  8. Roxana / 26 May 2015 21:10

    Thoroughly unprepared, we take the step into the afternoon of life.
    Worse still, we take this step with the false presupposition that our truths and our ideals will serve us hitherto.
    But we cannot live the afternoon of life according to the program of life’s morning, for what was great in the morning will be little at evening and what in the morning was true, at evening will have become a lie.

    Carl Gustav Jung

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro