Maimuţele în haine de mătase

Mihaela Cârlan

13 September 2010

“Îmbracă-te bine, că şi un băţ gătit nu mai seamănă a băţ” spunea Don Quijote. Poate un băţ gătit să nu mai semene cu un băţ, dar o maimuţă, chiar îmbrăcată în mătase, tot maimuţă va rămâne. Despre aceste maimuţe vreau să vă vorbesc, despre ifosele şi ţâfnele lor, despre cum vor ele să fie, imitativ, cum altfel, nonşalante şi stilate. Pseudo-paradox ilar, maimuţele în haine de mătase nu bagă de seamă că strădania lor are un nume din aceeaşi familie: maimuţăreala.

Totul pleacă de la rapiditatea cu care au făcut banii. Zestrea materială nu-contează-cum dobândită a luat-o binişor înaintea celei spirituale. Şi uite-aşa, maimuţele noastre au sărit din Armanni (nu, nu e greşeală de tipar) în mătase, se aburcă acum, în faţa blocului, la volanul unui bolid de trei ori mai scump decât apartamentul în care îşi duc veacul pustiu, îşi iau ceasuri scumpe la care se uită de zici că pierd câte un avion la fiecare jumătate de oră, îşi procură carduri de client “platinum” la câte un bar de hotel de cinci stele, confundându-l cu vreun club elitist, unde se proţăpesc trăgând hollywoodian dintr-un trabuc, pe care îl ţin cu aceeaşi neîndemânare cu care folosesc şi tacâmurile. Şi, de câte ori se găseşte cineva să le asculte, spun banalităţi superioare, copy-paste-uri verbale de pe la alte conversaţii, la care sunt un fel de mobilă cu aer cât p-aci inteligent.

Şi, pentru că au auzit cândva, în trecutul lor cam ceţos, pe care tot încearcă să-l mistifice fără succes, că “haina l-ar face pe om”, se încred nemărginit în puterea mărginită a semnelor exterioare de bunăstare, uitând de celălalt sens al verbului “a face pe cineva”, altfel atât de familiar. Dar de unde să ştie ele că toate acestea te pot trăda mai repede decât ar face-o privirea, mersul sau porumbelul scăpat pe gură? Aşa că, la haine, adaugă şi lasă ostentativ la vedere, pe mese de lemn scump, ca pe tejghele de plastic, celelalte accesorii de altoit imaginea – telefonul şi cheile de la maşină, că nu pot intra cu ea decât până la uşă. Dar maimuţele n-ar putea face altfel, nici dacă li s-ar spune. Pentru că ele suferă în ascuns şi tânjesc să fie încadrate măcar din ochi la categoria premium sau chiar lux. Vorbesc despre yachturi, avioane şi paraşute, şi pe ultimele chiar şi le iau însoţitoare de bord la câte o tură demonstrativă. Şi, deşi pomenesc întruna de “plasticul” a-toate-suplinitor, pe care cu greu au învăţat şi s-au obişnuit să-l folosească, încă mai umblă, ca pe vremea micilor învârteli, cu şomoiage de bani prin buzunare, din care lasă bacşişuri trădătoare.

Şi gusturile pentru maşini se schimbă iute la maimuţe, şi vor Ferrari. Mercedes, Audi şi BMW, au fost, ori au ajuns să fie pentru cei de care ele cred că s-au distanţat doar pentru că folosesc neştiuţi creme pentru atenuarea cearcănelor. Cu costumele şi stofele, la fel. Acum le vor de la Brioni, “cinci bucăţi!” şi din stofă de lână de vicuna (ce contează că nu ştiu cine-i vicuna asta) cu fir de aur sau praf de diamant, fiindcă Hugo Boss e redundant câtă vreme scrie ŞEF pe plăcuţa de înmatriculare, iar caşmirul abia descoperit şi el, e mult prea ieftin. Brioni are totuşi un defect – atâţia bani şi să nu se vadă pe nicăieri cu ochiul liber brandul?

Dar să nu credeţi că femelele speciei se poartă altfel. Una, cu hmm… pretenţii,  şi-a culcat pet-ul canin, altfel tare drăgălaş, într-o poşetă Vuitton, în direct, în văzul a sute de mii de telespectatori (vai nouă!). Iar o alta, care n-a apucat să deprindă mersul pe tocuri, s-a fălit o lună, cât s-a recuperat, că a avut un “accident de Balenciaga” (nu pot reproduce pronunţia). Un medic hâtru a întrebat-o ce marcă de ghips doreşte, iar ea a pus mâna pe telefon să-şi întrebe sponsorul, ocazie cu care acesta a şi părăsit-o. Ori a fost prea mult ori acela coborâse puţin mai devreme decât ea din copac.

Eu mă opresc aici, dar maimuţele, nu. Sunt ele încă temătoare şi uşor nesigure, dar cu cât vor face mai mulţi bani, cu atât vor crede mai tare că au devenit, doar pe cale de consecinţă, gentlemen şi ladies. Şi România va fi noua lor planetă, unde DOOM 2 se adaptează după “agramaticalităţi”, DEX-ul include acum “cocalar” şi “piţipoancă” , iar urangutanii vor să poarte lavalieră.

Un gând bun şi pe curând.

 



Citiţi şi

Fără manechine prea slabe pe podium

De ce suntem atât de altfel

Diane Von Furstenberg, 70, o ia mereu de la capăt

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,975 views

Your tuppence

  1. Kate, nu te teme de Diana! – Nitty-Gritty | Catchy / 6 February 2014 15:46

    […] ar părea de extravagante, aceste pregătiri declină ritualuri de sute de ani. Și după toate maimuțărelile din jurul nostru, fastul acesta regal ne place. Da, știm că lumea lor nu-i întotdeauna de […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Cristina / 23 September 2010 20:51

    Trist si totusi adevarat. Pacat ca nu scot firmele, dupa care se dau in vant specimenele mai sus citate, si tricouri pe care sa scrie mare “Azi am luat bunul simt cu mine” sau “Azi am uitat marca acasa. Vreau totusi sa stiti ca am platit mult pe tricou”. Ar fi o campanie de educare destul de buna si macar 1 din 10 maimute ar cobori din copac.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Jawad / 13 September 2010 12:02

    No comment…perfecta descrierea….ce este totusi imbucurator: faptul ca aceasta clasa de Maimute…este exclusa totalmente in lumea buna din afara acestor granite….desi,unele, au mai scapat si prin medii ok.
    Dar, da, cred ca traim intr-o tara in care curveturile si jmecherii de jmecheri care baga benzina de 50 RON la Porsche…devin dominanti…multi da’ prosti….prosti da’ multi!

    Curat murdar!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro