Mâinile

Mr. Nick

29 September 2017

MR NICKMâinile mele au gustat fericirea prin simpla găzduire fugară a mâinilor ei.

Mâinile mele au început să aibă visuri proprii și se frământă amarnic de dor, ca un stol de pitulici ce se pregătesc de drum.

Mâinile mele vor să mă părăsească, pentru că au înțeles că întregul „eu” are rețineri. Că poate n-ar fi bine… Că poate n-ar fi potrivit…

Mâinile mele se revoltă și înalță rugi către ceruri să le dea un alt purtător, unul mai lipsit de teama pasului nebunesc, un putător nebun chiar, doar să le poarte spre izbăvire.

Mâinile mele păstrează amintirea formelor ei, curbe și goluri, sinusoide perfecte, de i-ar face și pe maeștri lutieri să-și plângă-n pumni amarul că nu pot atinge perfecțiunea liniilor ei în viorile cele pline de cântec.

cuplu maini

Mâinile mele au furat de pe-o tarabă un creion și și-au desenat ochi, acum scrutează depărtări doar-doar o vor zări. Apoi și-au desenat guri și învață tehnica sărutului perfect, că nu pot înțelege altfel să se aștearnă ca supremă atingere pe mâinile ei.

Mâinile mele m-au furat și cu banii gestului lor îndoielnic au cumpărat flori pentru mâinile ei, au cumpărat balsamuri pentru gingășia degetelor ei, au cumpărat mănuși din piele fină de căprioară nenăscută, pentru securitatea mâinilor ei.

Mâinile mele m-au bătut, mi-au zgâriat fața și ochii; mâinile mele m-au strâns de gât!

Respiram greu…

M-am trezit și m-am bucurat că totul fusese doar un vis. Eram lac de sudoare. Am respirat adânc și-am dat să beau un pahar cu apă. Dar mâinile nu mă ascultau. Erau încordate și pline de nerăbdare. Mâinile mele au început să tremure. Cu un gest involuntar, stânga s-a repezit la butonul de pornire. ON. Laptopul, rămas de cu seară lângă pat, că încercasem să scriu o poezie despre mâinile ei, a flăcăruit vesel. Pornise. Atunci dreapta s-a aruncat pe taste.

– Du-ne! a scris ea.

Eu am clătinat din cap a refuz. Așteptam să mă trezesc dintr-un alt vis. Dar nu mai era vis. Nu era deloc vis! Am înțeles asta când am văzut tăișul cuțitului licărind din înalturi. Cobora inevitabil către inima mea.

Ce nu știau mâinile e că și inima sângera. Dinainte…

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu mai avem timp nici să ne minunăm, nici să așteptăm, nici să iubim

De ce s-a-ntors?

Trăiește!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,046 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro