“MAMATEROGSMERȚ”

Adriana Manolică

6 September 2015

Adriana ManolicăMai 2004. Mă duc să îl iau pe Mihai de la grădiniţă. Când ajung în clasă, îl văd cocoţat pe un scaun, cu faţa la colţ. Era pedepsit! În acea zi tocmai fusese inspecţie la ora de educaţie fizică şi toţi copiii aveau de executat nişte exerciţii. Ei nu mai făcuseră până atunci niciodată o oră de sport (dar comisia nu trebuia să ştie asta!). Erau tare entuziasmaţi! Şi Mihai, al meu, taman atunci şi-a găsit să facă tumba (deşi nu asta li se ceruse!), iar după el s-au luat mai mulţi… Concluzia: anarhie! Pentru că el a fost capul răutăţilor, a fost singurul pedepsit să stea pentru tot restul zilei la colţ, în picioare pe un scaun.

Mi s-a explicat cât de grav a fost comportamentul lui şi mi s-a cerut să iau măsuri. Ce măsuri să iau?! – întreb eu uimită.  Să îl cert, să îl pedepsesc, pentru că va creşte un delincvent…  Asta mi s-a spus într-o tiradă lungă cât o zi de post.

Pe drumul de întoarcere Mihai nu îndrăznea să se uite în ochii mei. Credea că şi eu sunt supărată foc! Atunci l-am rugat să îmi povestească el ce s-a întâmplat şi să îmi explice de ce a făcut aşa ceva. Mi-a spus că a vrut să îi arate doamnei că se poate face şi altceva decât ridicarea şi coborârea mâinilor. L-am ascultat cu atenţie şi i-am spus ceea ce orice părinte i-ar fi spus şi anume că doamna trebuie ascultată orice ar fi! Iar el m-a întrebat ridicând spre mine ochii ăia curaţi şi puri de copilaş de cinci anişori: deci niciodată nu am voie să am o iniţiativă a mea?!

L'horloge - 1956  Photo de Robert Doisneau

L’horloge – 1956, © Robert Doisneau

Meditez şi acum la răspunsul pe care i l-am dat. Îmi amintesc cum mergea el, privind în pământ, împovărat de griji, cu mânuţele la spate… Nu mă mai asculta, gândea profund…

Am ajuns acasă. A fugit în camera lui, din care a revenit câteva minute mai târziu cu un bilet pe care scria cu litere mari: “MAMATEROGSMERȚ”. Era primul mesaj pe care mi-l scria. Nu ştia că trebuie să despartă cuvintele cu spaţii, nu auzea SĂ, ci S (moldoveneşte), nu auzea MĂ, ci M și nici IERȚI, ci ERȚ. MAMA, TE ROG SĂ MĂ IERȚI!

De atunci nu am mai primit reproşuri privind disciplina. Mihai şi-a învăţat lecţia. Dar ce lecţie a învăţat el oare?

Pe Adriana o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Una dintre noi trebuia să sufere și el a ales să sufăr eu

Viața unei femei divorțate

„Da’ ce, mă, ce a făcut România pentru mine?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,057 views

Your tuppence

  1. Dutchy / 6 September 2015 14:05

    Hmmm, din pacate, lectia: nu iesi din front, capul plecat sabia nu-l taie. Asa am dace cu totii, dar te intrebi daca nu cumva gresesti? Daca nu cumva îi frângi aripile?
    Sa te conformezi regulilor si pe de alta parte sa fii tu însuti…asta e dilema! Mai ales cand pustiul de 5 ani te pune in fata unei astfel de probleme…cum sa îi explici acum ca exista reguli si exceptii?

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro