Mame şi copii-problemă

Mihaela Cârlan

9 December 2010

“Cazul” Sorinei şi al lui Andrei Plăcintă a ţinut câteva zile prima pagină şi primul ecran de ştiri. Ca nişte buni români, ne-am aruncat pe subiect, l-am savurat, înainte de-al comenta, amestecându-l, natural, cu politicul.

Dacă în locul fiului unui senator ar fi fost fiul unui no name, întâmplarea ar fi ajuns o altă ştire de la “ora 5”, “banală” în grozăvia ei moderată, “că n-a murit nimeni”. Aşa, a urcat în grile spre ore de audienţă maximă, spre “mese rotunde” cu scandalizaţi întărâtaţi de moderatori, dar fără alt temei decât senzaţionalul. Altă armă în trânta nesfârşită şi fără rost căreia nu ne obosim să-i punem capăt nici măcar cu gestul de a închide televizorul. Pentru că noi suntem un popor informat, nu-i aşa?

N-am ştiut cum să scriu altfel titlul ca să se înţeleagă că mă refer deopotrivă şi la mame-problemă. De dragul adevărului, ar fi trebuit să scriu părinţi-problemă, dar cum mamele sunt cele care se ocupă mai mult de educaţia copiilor, tot ele sunt şi primele arătate cu degetul când aceştia trec graniţa dintre comportamentul social corect spre contravenţie ori infracţiune.

Copiii cu părinţi cunoscuţi – politicieni, a căror viaţă privată e imerios a fi fără pată, vedete din show biz, pentru care e chiar vitală publicitatea negativă, ori nou îmbogăţiţi, a căror proprie conduită lasă de dorit, au o viaţă îndestulată material, dar uneori tare săracă emoţional. Pot ajunge ţinte de presă din cauza părinţilor ori pot deveni chiar ei cauza scandalului care întinează numele familiei. Nefericite, ambele ipostaze.

Nu vă propun să-i plângem nici pe unii, nici pe alţii, dar nici să-i lapidăm. Ci să păstrăm măsura pe care se pare că am pierdut-o cu toţii, actori sau spectatori. Cât este de ingrată soarta unora, cât sunt de vinovaţi şi care este răspunderea media pentru ca lecţia publică într-un asemenea caz de exces să fie cea corectă? Iată şi câteva enunţuri pentru meditaţie şi dezbatere.

1. Este mai uşor să creşti un copil decât să-l educi.

2. Copiii sunt mari imitatori ai comportamentelor umane.

3. Mlădiţele cresc strâmb în lipsa modelelor şi gărduţurilor.

4. Familia şi-a schimbat forma, înţelesul, rostul.

5. Şcoala nu se ocupă şi de educaţie.

5. Părinţii tind să compenseze cu bani lipsa de timp şi uneori, de afecţiunie.

6. Tinereţea nu exonerează, lipsa bunei creşteri, da.

7. Buna creştere este o meserie. Prea mulţi necalificaţi.

8. Media actuală este majoritar un lucru rău.

9. Societatea, adică noi toţi, e impasibilă.

10. Încotro?

Îl vor pedepsi exemplar! Ba va scăpa basma curată! Extremele gândirii colective. Ceva ne întunecă mintea, aşa cum i s-a întâmplat şi împricinatului Plăcintă. Nu exagerare ori îngăduinţă am vrea, ci judecată corectă şi aplicarea sistemului pauşal în stabilirea vinovăţiei. Numai aşa va învăţa şi Andrei ceva.

 

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,093 views

Your tuppence

  1. o tipa / 17 December 2010 11:59

    intamplarea face sa-l cunosc pe andrei placinta. mass-media a inflamat totul. daca ati avea putin discernamant ati lua in calcul posibilitatea ca intamplarea sa fie distorsionata (grav) de jurnalisti. e un baiat extraordinar, cu totul altfel decat a fost prezentat in presa. pe unele site-uri am vazut blesteme la adresa lui. tu il cunosti? il cunoaste careva sa se ajunga pana aici??
    p.s.: andrei placinta ESTE educat si are mult bun simt. asa cum multi nu il au si se grabesc sa traga concluzii aducatoare de audienta.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 17 December 2010 12:10

      Draga tipă :),
      O ştiu pe Sorina, pe Andrei, nu. Poate mai citeşti o dată articolul, pentru că eu nici măcar nu ridicam piatra, necum s-o arunc. Era un apel la judecată dreaptă şi destul de complexă. Dar, pe de altă parte, câtă educaţie ori bun simţ găseşti tu în teribilismele pe care chiar el le-a făcut publice? Nu pentru audienţă am deschis subiectul, după cum vezi titlul este general şi se referă la o problemă de mare actualitate – relaţia părinţi-copii într-un timp foarte tulbure. Atât. Multumesc că ne citeşti.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro