Matematica iubirii

Ana Maria Matei

5 February 2014

O destinaţie, 2 avioane, 3 inimi.

Cu destinaţia Manchester, decolează luni două avioane în care două persoane poartă ori câte două inimi, ori una de împrumut. În primul avion Teo duce cu ea o inima furată, cea mai mare şi frumoasă inimă din lume, pe-a ta. În al doilea avion, tu o porţi pe a mea, dată. În matematica iubirii tu te repeţi, pentru că eşti frumos şi minunat. Şi eu nu am îndrăznit să-ţi spun decât că eşti drăguţ…

– Fac o prostie că merg dupa ea iar, nu?

După două ore în care m-ai ascultat chicotind cu prietenii mei, vizibil obosit şi stins, te-ai aprins vorbind despre ea şi despre drumul la Manchester. Eşti plin de viaţă când vorbeşti despre ea şi, cu tot chinul prin care trec, pentru că aş vrea să simţi asta pentru mine, mă uit la tine cu ochi mari şi zâmbesc. Îmi vine să sar şi să-ţi muşc buzele care tremură de nerăbdarea revederii. Mă bucur ca şi cum pentru mine faci tot efortul de a petrece 20 de ore pe drum, din cauza legăturii proaste de la Amsterdam, dovadă supremă a dragostei ce mi-o porţi. Şi iar zâmbesc…

– Este foarte bine ce faci, eşti foarte drăgut!

Heathcliff și Catherine

Aş fi vrut să-ţi spun că dragostea furată nu durează şi că extremele se atrag, dar nu rămân împreună pentru totdeauna. Că, după ce trece flacăra care te consumă acum, este bine să ai lângă tine o persoană cu care să împărtăşeşti aceleaşi principii, cu care să ai aceleaşi gusturi…  Care să nu repete maniaco-compulsiv, ani la rând, că pui prea mult oţet în salată doar pentru că ei nu-i place oţetul… Că visele sunt frumoase dar că, de cele mai multe ori, nu au legătură cu realitatea şi că eu sunt aici, lângă tine, pe când modelul tău, cu părul de aur şi ochi de tăciune este lângă Costel. Dar nu am reuşit decât să îngaim Tu crezi că, dacă Heathcliff și Catherine şi-ar fi consumat dragostea, povestea s-ar fi terminat la fel?

Şi am zâmbit din nou. Pentru că nu mă satur să te aud şi să te văd. Şi-mi umpli sufletul de dragoste, bucurie şi speranţă.

Cu picioarele pe pământ, capul în nori şi inima în bagajul tău de mână, zâmbesc fericită.

Citiţi şi

Iubire în amurg

Tu nu vezi cum se uită la tine?



Citiţi şi

Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Îți amintești?

Și poate că și tu ai vrea altceva, dar ce dracu’ o să zică mă-ta şi vecina de la parter dacă-l laşi?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,980 views

Your tuppence

  1. Camelia-Maria / 6 February 2014 22:47

    Mulţumesc de apreciere. Mai mult decât iubiţi, vă doresc să vă simţiţi alintaţi şi necesari în fiecare zi!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Camelia-Maria / 6 February 2014 19:12

    Mă răsucesc, încet de tot, pe partea dreaptă. El doarme încă. Îi împart chipul în două, atingându-l cu vârful degetului arătător ca într-o mângâiere neîndrăznită până la capăt: pornesc de sus, de la frunte, alunec pe linia fermă a nasului, poposesc pe vârful lui şi, brusc, aterizez în adâncitura de deasupra buzei superioare. Îmi place la nebunie să-i desenez gura, are buzele subţiri, cu un contur proeminent şi se gâdilă şi mormăie – iar n-ai stare? oamenii normali dorm.
    Ne-am căsătorit într-un februarie geros, cu zăpada scârţâind sub talpa pantofilor lui noi, pantofi care alunecau aşa de tare că, în drum spre ofiţerul stării civile, sora lui şi o prietenă l-au ancorat fiecare de un braţ şi l-au dus mai mult pe sus.
    Să tot fi fost de 29 de ori februarie de atunci…
    Acum, cu sufletul ţăndări de câte se împiedică paşii mei zi de zi, cu gândul la sora lui pierdută abrupt şi nedrept când mai avea o lună şi împlinea 19 ani, cu icoana mamei mele plecată la Moş Crăciun în seara de Ajun, acum, în nopţile de dureroasă nedormire, îi aştern palma pe piept, în dreptul inimii şi mă simt în siguranţă. Se întoarce cu spatele către mine, alintându-se într-o încercare de prelungire a somnului întrerupt ca un motan leneş şi îngâmfat. Nu-i nimic, am eu ac de cojocul lui: îi flutur aromă de cafea aburindă şi deschide imediat ochii. Am ştiut eu că se preface, s-a trezit imediat ce mi-a presimţit mâna întinsă spre el.
    Atâţia ani… au fost şi tăceri goale de mângâieri între noi…au fost şi dimineţi fără cafea… au fost şi nopţi de durere, surde şi oarbe la nopţile celuilalt…s-au topit de la sine, ca zăpada din ziua cununiei noastre.
    Februarie este luna iubirii mele. Fără Valentine’s Day, fără Dragobete. Doar noi doi şi aniversările noastre.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 6 February 2014 22:07

      M-au trecut fiori citindu-te. Ziua aia lipsă din caledar e sigur risipită în celelalte 28 de dimineți ca cea pe care ne-ai descris-o. La mulți ani în fiecare zi de februarie atunci!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro