Materia primă a (ne)fericirii femeii

Mihnea Rudoiu

5 May 2015

Mihnea RudoiuFemeile petrec jumătate din viaţă gândindu-se că bărbaţii sunt nişte nesimţiţi ce gândesc cu cel ce nu gândeşte niciodată şi cealaltă jumătate gândindu-se că bărbaţii sunt tot ce şi-ar dori.

Cele două jumătăţi nu sunt strict delimitate, nici pe axa timpului, nici în brambureala din capetele lor, nu e ca şi cum unei jumătăţi i-ar succeda cealaltă jumătate şi ciclul s-ar încheia definitiv. Dimpotrivă, felii dintr-o jumătate se întretaie permanent cu felii din cealaltă, iar când amestecătura este foarte pronunţată se creează o zonă tampon între cele două etape, în care femeia se comportă de parcă ar fi desprinsă din impulsul biologic imemorial.

Lucrurile sunt complicate.

Pe de altă parte, când e prea simplu, nu durează, iar când nu e deloc simplu, nu se întâmplă.

Ce să se intâmple?

Orice şi-ar dori femeia să se întâmple.

Cu o excepţie.

Când femeia consideră bărbatul materia primă a nefericirii personale, e singura oară când nu mai vrea să se întâmple nimic. De-acum, o auzi, nu mai vrea decât linişte. Prezenţa masculilor pe o rază de câţiva kilometri pătraţi îi agresează retina ca nişte bondari cu p..a mare. Însuşi aerul care-i pătrunde-n plămâni când asemenea exemplare găunoase mişună în preajma ei parc-ar fi alcătuit din bucăţi de moloz. Replicile fumate pe care le aude în stânga şi-n dreapta rostite de aceştia nu fac decât să acumuleze pasiunea criminală în ea. Dezgustul o împinge chiar să cocheteze cu gândul – niciodată pus în aplicare – al părăsirii vieţii carnale & de familie şi încarcerarea trupului într-o frumoasă şi izolată mănăstire (virtuală, reală, neinteresant) unde să petreacă clipe fabuloase în post şi rugăciune, departe de deşertăciunile unei vieţi în care visele sunt obligate să se retragă în subteran.

cuplu

Această perioadă îi lasă mintea disponibilă pentru speculaţii filosofice asupra sensului mai multor sensuri care i-au dirijat viaţa spre decizii neinspirate. Povestea ei pare făcută, în acest interval, dintr-o succesiune de semne de întrebare. Practic, după fiecare întrebare pe care şi-o adresează, nu îi vine să creadă că a fost aşa de… zi să-i zic … aşa de… aşa de… exact, aşa de…

Cât durează, mult, puţin (de regulă, foarte mult), acest răgaz pentru introspecţii adânci poate fi asemuit unui memento din epoca medievală, când preocupările cele mai profunde erau de natură ascetică, iar emoţia resimţită pentru celălalt sex era dispreţuită ca degradare a condiţiei umane.

Când femeia iese din stadiul de filozofăreală pe marginea morfologiei nevertebratelor (unde una fiinţă nevertebrată este egală cu una bucată bărbat), îşi face debutul perioada de tranziţie, în care nu vrea decât să se distreze. Chipurile, să se afunde în sex până la urechi, fără a tânji după ceva serios. E o perioadă scurtă şi contradictorie, în care artificiile ocolesc zonele profunde. Privirile aranjate cu mascara cutează către viitorul incert şi dificil cu multă nonşalanţă şi îndrăzneală. De fapt, femeia nici nu prea priveşte spre viitor, se focusează, zice ea, pe clipa prezentă. Pe zurgălăii agăţaţi senzual de carpe diem. Vor să se angajeze în actul sexual fără alt combustibil decât dorinţa pur biologică. Dar, cum majoritatea femeilor nu prea sunt făcute pentru aşa ceva, tranziţia în cauză, deşi promiţătoare la început şi plină de promisiuni extatice, sfârşeşte prin a le aduce în faţa unui nou tip de depresie, ce va culmina cu a treia fază, cea în care bărbatul (re)devine preocuparea exhaustivă a destinului lor…

Cu care ocazie instrumentarul de bază este repus în funcţiune şi concepte ezoterice despre masculul rara avis – ăla de pontează buline albe la majoritatea chestionarelor – încep să danseze în mentalul feminin pe ritmurile unei orchestre de dixieland asigurată de câţiva neuroni certaţi cu realitatea.

Astfel, fiind zdravăn lovită-n cap de stelele în a căror amplasare pe orbita cerească începe să creadă iar, femeia s-apucă frenetic să-l caute – dar ca şi cum nu l-ar căuta & ca şi cum nu ar avea nevoie – pe cel după care tânjeşte sufleţelul ei, înglobând tiparul masculin fezabil într-o nouă grilă de interpretare, adică mai lăsând dincoace din pretenţii şi adăugând dincolo, la chestiile care contează, pentru ca, într-un final, să ajungă tot la modelul care-i ordonase alegerile precedente.

Într-un fel, asta-i bine, arată că femeia, când îşi prioritizează criteriile de căutare, nu se poate acomoda cu ideea standardelor duble sau a normelor în continuă schimbare. Spectrul inventivităţii sentimentalo-erotice în materie de bărbaţi se menţine în aceleaşi limite, nu sunt răsturnate.

Admirabil.

Dar tot ăsta-i motivul pentru care, când accede în faza a treia, în sistemul ei de protecţie se cască goluri imense pe care un bărbat destoinic – bine camuflat, să nu-şi dea în vileag identitatea mult asemănătoare cu a celor dinaintea lui –, după ce-i va umple urechile cu extazurile şi înflăcărările inimii lui fierbinţi, le va transforma în vulnerabilităţi numai bune de exploatat. Ea cunoaşte varianta ăsta, că a tot păţit-o, o cunoaşte la fel de bine cum iepurele dibuieşte, instinctiv, semnificaţia umbrei unui şoim. Numai că, de astă dată, persistenţa iluziei unui El creat special pentru Ea îi fixează raţiunea în anii de inocenţă când personajele lui Petre Ispirescu erau la fel de reale ca mama şi tata. Iar creatura reticentă ce crescuse în interiorul ei în prima fază, dezvoltând un puternic pesimism în legătură cu probabilitatea existenţei bărbatului dorit, va fi strangulată puternic şi pasional chiar de fake-ul acestuia în momentul primei nopţi petrecute la lumina lumânărelelor, în surdina unor bluesuri languroase.

De aici până la noua sesiune de introspecţii… cât să mai fie?

O săptămână, o lună, un an, doi ?

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin nu s-au pronunţat încă. 🙁

Ceea ce au observat, însă, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Valahia din Târgovişte este că femeia nu se satură deloc să strecoare în prezent, din ceea ce fusese cândva viitorul, lucruri care s-au întâmplat demult, în trecut.



Citiţi şi

Abia de aici începe viaţa ta…

M-am schimbat, ați înțeles?

Ce vor femeile în dormitor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,468 views

Your tuppence

  1. o femeie / 6 May 2015 15:18

    din pacate multa lume nu intelege: fericirea depinde de gandurile proprii, de deciziile si mai ales faptele proprii. Stiu, si eu cad in capcana sa spun ca e celalalt de vina, sau ca e mama care nu m-a ajutat sa imi iau garsoniera/si profesorul ala idiot ce mi-a pus un 6 ca doar eu am invatat ceva ceva, e vremea si mai ales cosmeticele si uite ca nici haine nu am si ma arata si grasa etc.
    va suna cunoscut? Cam astea s-au amestecat in capul meu ani de zile. Am inteles ca fericirea depinde de mine, din simplitate (nu mai am tv, redus 90% din cosmetice si 80%din haine, nu mai vb la tel decat 1-2 ori pe sapt. etc.), si dintr-o data s-a marit timpul de miscare si de hobby-uri!!! Si ma simt atat de libera incat ma intreb: de ce am pierdut ani de zile in …nimicuri si scuze si acuze?

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  2. Daniela / 5 May 2015 14:49

    Cand doamnele vor alege sa nu mai cosume orice simtire exclusiv prin intermediul barbatului care este sau nu mai este langa ele , atunci caruselul acesta emotional va incepe sa prinda sens si directie .

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 0
    Reply
    • L / 10 May 2015 16:54

      Hidden due to low comment rating. Click here to see.

      Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 11
      Reply
      • Layllah / 11 March 2016 18:20

        Offf… Te-a durut rau cand te-a parasit, asa-i? citeste si “Materia prima a (ne)fericirii barbatului” si o sa gasesti raspunsurile la intrebarile pe care ti le pui uitandu-te noaptea la peretii goi!

        Thumb up 1 Thumb down 0
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro