Melancolie cu zacuscă

Ana-Maria Constantin

9 October 2013

Nu v-am mai scris de ceva vreme. Mă scuz. Între timp, m-am luat la luptă cu administrația franceză. În final, am biruit-o.

Astăzi însă vă spun că m-a apucat melancolia.

Mă uitam deunăzi la postările prietenelor mele și m-am văzut și pe mine cu puțin timp în urmă. Parcă e o altă viață, parcă e vorba de altcineva.

La vremea asta obișnuiam să fac ceea ce fac toate gospodinele toamna: să fac zacuscă și să pun murături. Făceam zarzavat și umpleam congelatorul cu de toate: vinete coapte, verdețuri, ciuperci. Dulcețurile le făceam cu mama care avea un vas mare, special pentru asta. Era o întreagă nebunie zilele acelea și îmi amintesc că ajungeam la serviciu cu degetele îngălbenite de la morcovi, arse și înnegrite de la gogoșarii și vinetele coapte. Oricât mă străduiam să șterg urmele, dovezile erau clare. De unde manichiură? Nu supraviețuia nicio unghie în urma tratamentului intensiv de bucătăreală.

Aveam cămara plină, dar stăteam cu mâinile adânc înfundate în buzunare…

Nu mă plâng și nici nu mă laud. Nu știu voi ce părere aveți, însă mi se pare o prostie să plătesc pentru ceva ce pot să fac singură. Și-l fac mai bun și mai bine. Ca să vă mai dau un exemplu, vă spun că de sărbători pregăteam totul singură. Făceam din timp listele cu cele necesare: aperitive, felul unu, felul doi, prăjituri, tort. Făceam cumpărăturile și ca de obicei rămâneau o grămadă de chestii uitate. „Aaaa, n-am vanilie Bourbon!“ sau „Offf, s-a tăiat crema!“. Nu-i bai, facem alta. Și-atunci, fuga iar la magazin. Noroc cu capitalismul sălbatic care îi determina pe patroni să le țină deschise până seara târziu. Nu e cazul aici…

Nu eram o expertă, dar mă străduiam în fiecare an să fac ceva nou, ceva diferit… Competiția a fost și rămâne în raport cu mama. Ea e standardul de perfecțiune în bucătărie, pe care am știut că n-o să-l depășesc niciodată. Eu aveam avantajul de a consulta înainte blogurile culinare și la fiecare nedumerire dădeam o raită pe forumurile de discuții. Ea le făcea de la sine, natural, din experiență. Făcea ceea ce știa că iese bine și nu a dat niciodată greș.

Nu vă mai spun câtă muncă și cât zbucium… O cursă contra cronometru: „Cât timp îmi ia să frământ cozonacul?“, „Cât timp îi ia să crească?“, „Cât trebuie ținut tortul la frigider?“

Zâmbesc azi, însă n-am prins un Paști, un Crăciun sau un Revelion odihnită. Pe toate le-am trăit ca după maraton. Toți se distrau, iar eu mă bucuram că am trecut linia de sosire. Și, slavă Domnului, urmează câteva zile libere. Câtă nevoie aveam de ele…

Dar asta e încă una dintre bucuriile de a fi femeie, nu?



Citiţi şi

De ce…?

Femeia de sticlă

Femeile vârstelor mele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,237 views

Your tuppence

  1. VIRGINIA MIHALCEA / 16 August 2015 15:47

    Cel mai usor e sa judeci.Cel mai greu e sa incerci sa te imaginezi intr-o situatie in care n-ai fost niciodatã.Cel mai bine ar fi daca fiecare si-ar vedea de ale lui,fara sa facem pe moralistii.Dar de…treaba aceea cu grija altuia…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Anonim / 16 August 2015 13:36

    Am citit articolul ăsta azi , răsfoind Catchy.ro … câteodată mă mai uit și la comentarii/păreri și ajung la concluzia cum lumea ia totul atât de personal. Ai citit? Nu te -ai regăsit? Sau poate nu ti-a plăcut? Nu-i bai, citește altul ! De ce ” sa-ti bagi nasul” în viața altora. .. pfff nu am sa înțeleg niciodată lucru ăsta… Esența articolului era alta, dar fiecare înțelege din prisma lui …

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Miha / 10 October 2013 20:49

    Nu mă interesează foarte mult,doar ca vad oameni care suferă din cauza ca tu “nu te-ai simțit femeie” iar pentru asta ți-ai părăsit familia….copilul tau.E viața ta,e treaba ta,dar eu cred ca deja regreti decizia luată.Cu bine si tie!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Ana Maria Constantin / 12 October 2013 0:20

      Se spune ca jumatatile de adevar sunt periculoase. S-ar putea sa detii jumatatea nepotrivita.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  4. Miha / 9 October 2013 22:44

    ” Zâmbesc azi, însă n-am prins un Paști, un Crăciun sau un Revelion odihnită” La cât timp ai stat tu cu familia ta……m-as mira sa fie adevărat ….of,of

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
    • Ana Maria Constantin / 10 October 2013 18:54

      Miha iti multumesc ca citesti toate articolele mele. Observ ca te intreseaza mult viata mea si vreau sa-ti spun ca tot ceea ce scriu e adevarat. Daca mai ai nevoie de alte confirmari, anunta-ma si o sa incerc sa te ajut. Cu bine!

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro