Recunosc că judec omul după aparențe. Am o „calitate” care mi-a adus și bune, și rele. Sinceritatea. Dacă te văd la patru ace, rujată și uitându-te de sus la mine, mai mult ca sigur nu o să te plac. Dacă te văd cu baston, pălărie și o privire arogantă, mai mult ca sigur nu o să te plac. Dacă te văd cu părul ciufulit, rujată și zâmbind cu gura până la urechi o să mă uit de două ori la tine, iar a treia oară îți voi zâmbi. Dacă o să văd că ai jeanși rupți, barba nerasă de vreo două săptămâni, părul ciufulit și ai și cearcăne, s-ar putea să te şi plac.
Și nu e vorba numai despre aparențe… E vorba despre spirit. Știți ce spunea Bukowski? Atunci când vezi un suflet liber, îl recunoști. Cam așa e și cu aparențele, se vede în ochii tăi când îți pasă mai tare de ce cred ceilalți decât de ce e în sufletul tău. Fiindcă majoritatea oamenilor ălora care sunt la patru ace și îi privesc pe toți cu aroganță ajung acasă seara și sunt triști. Și singuri. Singuri înăuntrul lor. Și n-au decât cariera și un pahar de vin la finalul zilei. Ceilalți ori au prieteni adevărați pe lângă ei, ori se au pe ei, așa cum sunt. Despre asta e vorba.
Mentorul meu, idealul meu în viață, e o femeia superbă, care la 50 de ani poartă fuste mai scurte decât mine, are unghiile mai închis ojate decât ale mele, are demnitatea mai sus decât toate “babele” (scuzați) care merg la biserică și o voință de fier. Și nu contează că “babele” din bloc s-au luat de ea că la vârsta ei ar trebui să pună murături, să-i facă plăcinte bărbatului și să se lase de fumat. Ea formează generații și e profesorul pe care îl respect cel mai mult pe lumea asta. Și nu e în învățământul românesc, nu e în sistem. Oare de ce? Citez: fiindcă alea vorbeau în cancelarie de murături, de cine s-a culcat cu cine, de câți bani au dat pe carne și de ce telenovelă turcească e diseară pe Kanal D. Nu, mulțumesc! Nu de aia m-am făcut profesor. Nu ca să judec bietul copil că e îmbrăcat mai sărăcăcios sau că e dată domnişoara cu ruj mov. Corect, poate trebuia să fie mai roz, că e la școală, dar pentru aia îi atragi atenția, nu-i scazi nota la purtare ori la vreo materie. Dacă știe, eu îi apreciez ştiinţa.
Acesta este unul dintre oamenii pe care îi respect. Și Universul a avut grijă să îmi arate că ei sunt altfel și nicidecum aroganți. Sunt liberi.
Guest post by Casandra Pascu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
M-au numit “instabilă emoțional”
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
