Mexico en la piel

catchy

16 October 2011

Ana-Maria Hefco a fost în Mexic şi iată cum îl descrie. Enjoy! 🙂

Mexicul e viu. E colorat. E iute. Fluent şi totuşi sacadat. E dulce şi amar. E tot ce-ţi poti dori ca turist, dar şi tot ce nu-ţi doreşti. E agitat şi calm. E sărac şi bogat. E un vuiet continuu de oameni, voci, arome, stiluri arhitecturale, veselie şi dragoste. Nu cred că am păşit pe vreo stradă centrală sau lăturalnică unde să nu văd cel puţin doi oameni îmbrăţişându-se, cel puţin doi îndrăgostiţi sărutându-se.

Dar tot aici am văzut şi cei mai mulţi oameni plângând pe stradă. E adevărat, e cel mai mare şi populat oraş din lume, dar… atâta sentiment afişat fără oprelişti, fără rezerve, e copleşitor. Mexicul e mândru. Mândru ca un copil tâmpit, dar isteţ, în straie ponosite, dar curat şi cu pantofi atent lustruiţi. Mexicul îţi va iubi şi invidia albul pielii, culoarea ochilor şi-a părului, dar te va dispreţui şi respecta doar pentru asta. Mexicul îşi va pleca capul în faţa ta, dar te va privi tot timpul în ochi.

Mexicul mi-a supt toată energia, dar mi-a dat poftă de viaţă. Mexicul sărbătoreşte în fiecare zi ceva. Mexicul te îmbrăţişează şi te absoarbe în el ca o femeie pasională, dar te împinge şi te scuipă ca un cerşetor nebun. Mexicul îţi trânteşte o uşă în nas, dar îţi deschide o mie de pasaje secrete. Mexicul imens se îngrămădeşte într-un bol mic de supă campesina, într-un shop de mărimea unei toalete publice occidentale, într-un vers de cântec şi-un ritm de mariachi, într-un colţişor de balcon transformat în restaurant, într-un pahar de plastic plin ochi cu fructe tăiate cubuleţe, în orice steag ce flutură semeţ de pe orice clădire, de la orice fereastră de apartament sau ghetou.

Mexicul te ameţeşte cu aromele plantelor arse de indieni, cu ţipetele, dansurile şi incantaţiile lor care te curăţă şi vindecă în plină stradă de suflet şi spirit frânt, de dureri de cap sau tristeţe. Mexicul se iubeşte, se consumă singur şi renaşte prin el însuşi. Mexicul îţi zâmbeşte din ochii oricărui trecător, te plezneşte peste faţă cu aproape orice ştire televizată, te îmbie cu orice fel culinar din farfuriile restaurantelor sau bucătărioarele ambulante de la colţul străzii. Mexicul te face să zâmbeşti pentru că-l trăieşti, dar să plângi pentru că simţi că nu o faci bine.

În Mexic m-am simţit mai singură ca niciodată, dar ce n-aş da să mai trăiesc asta încă o dată măcar. E amar şi parfumat ca o cafea la care te-ai întoarce în fiecare dimineaţă s-o adulmeci, să o sorbi, dacă ţi s-ar servi înainte-ţi. Mexicul trebuie trăit în doi pentru ca atunci când te omoară să aibă cine te resuscita. Mă îndrept spre casă abia mişcând doar pentru că am avut puterea de-a fugi înainte să mă ucidă, mă întorc acasă cu gândul la savoarea aromei ce mi-a încântat şi amărât sufletul în mult prea puţin timp, dar mult prea tare pentru a-l uita vreodată. Iubesc Mexicul pentru tot ce este şi pentru tot ce a însemnat şi va însemna pentru mine!

 

 



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,949 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 16 October 2011 15:37

    Dragut…:)pai nu ne ramine decit SA_L CONSUMAM SI NOI PE EL .MERSI

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro