Mic dejun în Sao Paulo. Cina în Washington D.C.

Iulia Sandu Arellano

8 December 2011

E necesar să călătorim pentru a fi fericiţi? Poate că da, poate că nu. Cu siguranţă însă, ne putem bucura de viaţă şi de tot ce are aceasta lume să ne ofere folosindu-ne imaginaţia. Fără limite, fără oprelişti, în zbor lin, vă invit să-mi fiţi alături şi, folosindu-ne imaginaţia, eu prin ochii voştri şi voi prin ochii mei, să fim mai fericiţi. Să începem în Sao Paulo.

Este prima oră a zilei în cea mai mare metropolă a sudului. Sao Paulo nu doarme niciodată, dar devine mai zgomotos în amurg de zi. Zgomotul se intensifică şi amorteşte treptat odată cu lăsarea serii. Milioane de masini, oameni grăbiţi, camioane ce livreaza produse proaspete restaurantelor din cartier şi pitpalacul câtorva păsări tropicale rătăcite printre zgârie-nori.

Îmi scot nasul pe geam şi simt deja mirosul mini-plăcintelor cu brânză proaspete – pao de queijo. Micul dejun este cea mai bună masă a zilei în Brazilia, iar eu nu pot pleca fără un ultim răsfăţ culinar. La cinci minute distanţă se află unele din cele mai bune locuri pentru a lua micul dejun în Sao Paulo: cafeneaua-restaurant Oscar Café de pe strada Oscar Freire, deliciosul bistro franţuzesc Le Vin de pe Alameda Tiete şi cafeneaua Suplicy de pe Alameda Lorena, unde boabele de cafea braziliană sunt proaspăt măcinate chiar în faţa clienţilor. În ultimul an, am petrecut în aceste locuri multe dimineţi citind o revistă sau un ziar, savurând mâncăruri delicioase şi bând cafea sau fresh-uri de portocale, mango, fructul pasiunii, căpsuni, kiwi, guarana sau multe alte fructe care nu au ajuns încă pe tărâmul românesc.

Mă hotărăsc să merg la Oscar Café. Intru şi în surdină aud ritmurile melodiosului cântec al lui Antonio Carlos Jobim, Aquarela do Brasil. Lumina dimineţii se reflectă cald pe peretele comun celor două nivele ale cafenelei pe unde curge o mini-cascadă înconjurată de o gradina verticală cu orhidee. Apa cristalină reflectă un joc de lumină pe peretele din lemn de bambus opus cascadei. Oscar Café pare a fi o oază amazoniană în jungla de beton care este Sao Paulo. Nu degeaba se spune că ceea ce este mai frumos în Sao Paulo se află în spatele uşilor închise.

Un espresso brazilian, un fresh de portocale, iaurt cu granola şi miere, pâine franţuzească prăjită cu brânză sărată Minas şi şuncă, jumatate de papaia şi un croissant cu ciocolată. Gândul mă duce ce spunea un personaj din cartea lui George Eliot, Adam Bede, despre micul dejun: îmi place mai mult decat orice alt moment al zilei pentru că nu s-a aşezat încă praful pe mintea omului, iar lucrurile apar ca într-o oglindă clară. În clarul dimineţii, îmi trece pe dinaintea ochilor ultimul meu an de viaţă trăit în Sao Paulo – de la frica începutului, până la regretul despărţirii şi speranţa că şi Washington D.C. va fi tot atât de bun cu mine.



Citiţi şi

Cum am pierdut trei bărbați din cauza ei

N-o să vii la o cafea, nu?

Cafeaua cu tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,028 views

Your tuppence

  1. eduarda petrache / 7 March 2012 22:28

    AS vrea sa merg in Brazilia cu familia. Exista oferta de lucru pentru romani .Cat de greu e – te poti adapta usor…POt discuta cu tine detalii ?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro