Momeală pentru rai

Ana Barton

14 April 2014

Ana BartonSe prea poate să-ţi vezi cu o coadă de ochi de vârf de deget mare călcâiul pasului care urmează. Dar, cel mai probabil, nu ştii ce vezi pentru că e târg de gânduri, cu poze şi sunete, în capul tău cuminte. Lasă, nu-i bai, târgurile erau frumoase pe când eram eu copil, fie că erau la Brezoaiele, la Cornăţel sau chiar la Titu-Gară, într-o margine. Şi-acum am văzut un şoricel alb, alergând pe-o pâlnie de gramofon, în Cişmigiu. Şi turta dulce parcă-i mai frumoasă acum decât atunci, deşi nu mai are aroma aia de mană arămie, un pic prăfuită.

Dacă posteşti, stăm bine. Turta dulce nu-i de dulce. Dacă nu, nu. Să nu te sperii de raiul făr’ de majusculă din titlu, că nu vreau să-ţi forţez nici măcar plica moale-a cotului, darămite toată mâna. Azi mi-a trăsnit prin cap că noi, oamenii, suntem momelile noastre din turtă dulce, desfăşurate pe tarabe umbrelite, în târguri vesele, în timpuri calde. Dar raiul? Cine-l poate şti? Şi cui i-ar trebui să-l afle cât încă se rotunjeşte-n sânge şi se sprijină pe alb? Tuturor, dar poate-n somn.

Dacă eşti credincios, religios adică, turta ta dulce o mănânci şi cu un pic de frică. Aşa-i reţeta sau, mai bine zis, aşa a devenit în vreme. Gustul e-acelaşi, interpretarea ta diferă şi adaugă ori taie. Depinde cum te-ai învăţat să mesteci. Dacă nu eşti, eu fără bucurie nu te las. Şi nu te pun la colţ. Nici nu-ţi arăt cuptorul plin de căsuţe cu acoperişuri roşii, glazurate, ca să-ţi închid uşa-n poftă, cu zgomot sec, şi să proptesc lopata curmeziş.

cruce alba

Fiecare are raiul lui. Aşa mi-a zis, în dimineaţa asta, un foarte bun prieten. Nu m-am gândit niciodată aşa, dar cred că are dreptate. N-o să te-ndemn, că nu-mi permit, n-o să te trag de mânecă, un gest urât şi păgubos, n-o să-ţi arăt cu degetul nimic. Şi, mai ales, pe nimeni. Poate, dar numai pentru încă vreo câteva cuvinte, pe tine. Dar să te vezi ca pe-o coptură dulce, urcată de voia sa cu soare pe-o tarabă, într-un târg de departe. Şi tot tu, că doară suntem în poveste, iei dulceaţa, nu, n-o cumperi, doar întinzi o mână bună după ea, şi te-ndrepţi spre-amonte, unde-i limpede şi pădure.

Dacă vrei, stai pe mal şi-aştepţi să tragă. Dacă nu, intri şi-i pândeşti cu palmele împreunate, ţinându-ţi limba după dinţi, ca să nu-i sperii. Toţi peştii au fost cândva mici. N-ai văzut că ăia-s şi cei mai vioi? Nu trage cu ochiul la ceilalţi pescari, că-ţi scapă darul-care-nu-e-pradă. Te gândeşti cum ar arăta o turtă dulce vie, aruncată-n sine spre găsirea uneia şi mai dulci? E, ăla-i raiul.



Citiţi şi

Am știut că vei pleca

Abia de aici începe viaţa ta…

Îți pare rău, baby?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
729 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro